Разговор с прошлым в современной хореографии
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
303 1
Ultima descărcare din IBN:
2021-12-26 11:05
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
792.8.071.2(438)(091) (1)
Teatru. Artă scenică. Reprezentații teatrale (521)
SM ISO690:2012
КРУЛИЦА, Анна. Разговор с прошлым в современной хореографии. In: Arta , 2021, nr. 2(AAV), pp. 70-73. ISSN 2345-1181. DOI: https://doi.org/10.52603/arta.2021.30-2.10
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Arta
Numărul 2(AAV) / 2021 / ISSN 2345-1181 /ISSNe 2537-6136

Разговор с прошлым в современной хореографии

Dialogul cu trecutul în coregrafia contemporană

Dialogue with the past in contemporary choreography

DOI: https://doi.org/10.52603/arta.2021.30-2.10
CZU: 792.8.071.2(438)(091)

Pag. 70-73

Крулица Анна
 
Ягеллонский университет
 
Disponibil în IBN: 22 decembrie 2021


Rezumat

Articolului de față pornește de la ideea „întoarcerii arhivistice” în discursul științific și la posibilele utilizări în practica coregrafică. În Polonia, mulți coregrafi au încercat reconstrucția operelor unor artiști renumiți din anii ʼ20–30 ai secolului al XX-lea. Sunt aduse în scenă din perspectiva zilei de azi lucrările lui Pola Nireńska, Yanka Rudzka și Marie Rambert. Acest fenomen ar contribui în completarea cu noi valențe a unei istorii. În contextul de reconstrucție a coregrafiei din trecut, ne vom referi la memoria corpului și „corpul ca arhivă”. Vom analiza cum lucrează coregrafii contemporani cu memoria și amintirile corporale, încercând să găsească urmele pentru a intra în legătură cu montările istorice. La baza cercetărilor se află conceptul corpului ca arhivă și experiența generațiilor anterioare în practica coregrafică. Concomitent vom încerca să găsim răspunsul la întrebarea: cum este tratat procesul de includere a coregrafiei în contextul arhivistic, cum se manifestă el ca atare azi, evidențiind conexiunea cu trecutul, dar și contribuția la cunoașterea și promovarea valorilor coregrafice.

The present paper starts from the idea of “archival return” in scientific discourse and its possible uses in choreographic practice. In Poland, many choreographers have tried to reconstruct the works of famous artists from the 20s and 30s of the XX century. The works of Pola Nireńska, Yanka Rudzka and Marie Rambert are brought to the stage from today’s perspective. This phenomenon would contribute to the completion of a history with new valences. In the context of reconstructing the choreography of the past, we will refer to the memory of the body and “the body as an archive”. We will analyze how contemporary choreographers work with memory and bodily memories, trying to find traces to get in touch with historical stagings. The research is based on the concept of the body as an archive and the experience of previous generations in choreographic practice. At the same time, we will try to find the answer to the question: how is the process of including choreography in the archival context treated and how does it manifest itself as such today. We will highlight the connection with the past, but also the contribution to knowing and promoting choreographic values.

Cuvinte-cheie
coregrafie, Yanka Rudzka, corpul ca arhivă, reconstruirea operelor, memorie,

choreography, Yanka Rudzka, body as archive, reconstruction of works, memory