Deși multă vreme ignorată ca fiind minoră, cultura culinară contribuie în mod esențial la creionarea profilului identitar al unui individ, al unei comunități sau a unei culturi. Identitatea culturală își găsește expresie nu atât în conținutul mâncării, cât mai ales în specificul procesării bucatelor, modul în care se ia masa, timpul și locul în care se pregătește. Componenta culturală a alimentației la etapele de dobândire, cultivare, preparare și consum a hranei este confirmată prin numeroase prescripții și norme care asigură buna organizare și funcționare a existenței umane. În acest articol ne propunem să analizăm formele în care imaginarul popular atribuie hranei o valență sacră, capabilă să influențeze sănătatea și viața omului în cele mai timpurii culegeri folclorice românești de credințe și superstiții.

Although long overlooked as a minor issue, culinary culture makes an essential contribution to shaping the identity profile of an individual, a community or a culture. Cultural identity finds expression not so much in the content of the food, but in the specifics of how the food is processed, how it is eaten, when and where it is prepared. The cultural component of food at the stages of acquiring, growing, preparation and consumption of food is confirmed by numerous prescriptions and rules that ensure the proper organisation and functioning of human existence. In this article we aim to analyze the forms in which the popular imagination attributes to food a sacred valence, capable of influencing human health and life in the earliest Romanian folklore collections of beliefs and superstitions.