Autorul demonstrează în acest demers că folclorul, spre deosebire de literatura cultă, valorizează bogăția esențială a imaginarului, fiind mai aproape de lumea, despre care Eminescu spunea că „ gândea în basme și vorbea în poezii”. Folclorul trebuie conceput și ca artă literară, interferența dintre el și literatura cultă a constituit programul estetic al romanticilor germani, al clasicilor români Eminescu, Alecsandri și Anton Pann, al autorilor contemporani Brecht și Auden. Lucrările folclorice au aceleași principii de elaborare ca și literatura cultă, ele fiind documente sociale și documentare, care surprind momente esențiale ale raporturilor omului cu societatea și istoria. Autorul se referă la folcloristul Sergiu Moraru, care a studiat în special sistemul poetic al cântecului liric cântat supunându-l unei analize structurale și tipologice.

The author demonstrates in this approach that folklore, unlike cult literature, values the essential richness of the imaginary, being closer to the world, which Eminescu said he „ thought in fairy tales and spoke in poetry”. Folklore was must also conceived as literary art, the interference between it and cult literature was the aesthetic program of the German romantics, of the Romanian classics Eminescu, Alecsandri and Anton Pann, of the contemporary authors Brecht and Auden. Folklore works have the same principles of elaboration as cult literature, they being social and documentary documents, which capture essential moments of human relations with society and history. The author refers to the folklorist Sergiu Moraru, who studied especially the poetic system of the sung lyrical song, subjecting it to a structural and typological analysis.