Șapte corelații între violența interpersonală și progresul religiei organizate
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
607 6
Ultima descărcare din IBN:
2024-01-03 21:20
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
159.9+171/172 (1)
Psihologie (3383)
Filosofie morală. Etică. Filosofie practică (390)
SM ISO690:2012
SIMION, Marian Gheorghe. Șapte corelații între violența interpersonală și progresul religiei organizate. In: Lecturi in memoriam acad. Silviu Berejan, Ed. 5, 10 noiembrie 2021, Chişinău. Chişinău: Pro Libra, 2021, Ediția 5, pp. 151-170. ISBN 978-9975-3387-7-6. DOI: https://doi.org/10.52505/lecturi.2021.05.21
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Lecturi in memoriam acad. Silviu Berejan
Ediția 5, 2021
Conferința "Lecturi în memoriam acad. Silviu BEREJAN"
5, Chişinău, Moldova, 10 noiembrie 2021

Șapte corelații între violența interpersonală și progresul religiei organizate

DOI:https://doi.org/10.52505/lecturi.2021.05.21
CZU: 159.9+171/172

Pag. 151-170

Simion Marian Gheorghe
 
Universitatea Harvard
 
 
Disponibil în IBN: 20 decembrie 2021


Rezumat

Fără a se focaliza în mod necesar pe abordarea problematicii originii religiei, acest articol propune de fapt șapte corelații între violența interpersonală și progresul religiei organizate, sugerând că violența interpersonală a jucat un rol semnificativ în procesul de instituționalizare a credințelor religioase. Deși violența interpersonală nu provoacă neapărat structurarea credinței religioase, aceasta de fapt întărește și oferă soluții modelelor existente de amenințare cu care se confruntă o comunitate, iar împreună conduc la organizarea religiei. Prima parte a acestui articol (etapele 1–4) analizează psihologia violenței, concentrându-se pe teoriile frustrare – agresiune, rivalitate mimetică, triangulare, geneza țapului ispășitor și vinovăție. A doua parte (etapele 5–6) marchează trecerea de la psihologia personală la psihologia socială și studiază violența în religia primitivă, așa cum se manifestă în procesul ritualizării țapului ispășitor și în geneza sacrificiului. A treia parte (etapa 7) evidențiază complexitatea ritualului, a eticii și a doctrinei în evoluția religiei de la starea primitivă la instituirea religiei organizate.

Without necessarily focusing on approaching the issue of the origin of religion, this article actually proposes seven correlations between interpersonal violence and the progression of organized religion, suggesting that interpersonal violence has played a significant role in the process of institutionalizing religious beliefs. Although interpersonal violence does not necessarily cause the structuring of religious faith, it actually strengthens and provides solutions to the existing threat patterns faced by the community, which together they lead to the organization of religion. The first part of this article (stages 1 – 4) surveys the psychology of violence, by focusing on the frustration – aggression theories, mimetic rivalry, triangulation, the genesis of scapegoating and guilt. The second part (stages 5 – 6) marks the transition from personal to social psychology and surveys violence in the primitive religion, as manifested in the ritualizing process of the scapegoat, and the genesis of sacrifice. The third part (stage 7) highlights the complexity of the ritual, ethics and doctrine, in the evolution of religion from a primitive state to an advanced organized institution.

Cuvinte-cheie
Șapte corelații între violența interpersonală și progresul religiei organizate,

moral conscience, culpability, doctrine, ethics, frustration – aggression, leader – prophet, mimesis, parent, child psychology, rivalry, religion, ritual, sacred – profane, sacrifice, triangulation, scapegoat, violence.