The traditional affective community obviously distances itself from the traditional rational society. Therefore, the ritual gestures, the nonverbal communication associated with the utterance of chanting formulas or only with slightly playful ones, are kept by the collective memory and repeated in the context of holidays over the year. We will refer to ritual sequences still practiced in Oltenia during the holidays in the popular calendar (govia in Olt county) and in the context of raising the oath crosses (field research in Gorj county). The symbolism of ritual artifacts (paintings by children "sold" in the govia dance) and ritual gestures are associated with the symbolic values of the consecration time and the place of performance. The sequences can be interpreted by the make-believe theory according to which the function of the image can be independent of the creator’s intention. The image is not seen as a means of communication, but as a support for the viewer in perceiving the fictional world. The ambivalence of the symbol in ritual artifacts and gestures generates new forms of communication in the context of the popular holiday or in celebrating the cult of the dead.

Comunitatea tradițională caracterizată de afectivitate se distanțează evident de societatea tradițională bazată pe raționalism. De aceea, gesturile rituale, comunicarea nonverbală asociată cu rostirea unor formule incantatorii sau doar cu tentă de ludic, sunt reținute de memoria colectivă și reiterate în contextul sărbătorilor de peste an. Vom face referire la secvențe rituale încă practicate în Oltenia în cadrul sărbătorilor din calendarul popular (govia în jud. Olt) și în contextul ridicării crucilor de juruință (cercetare de teren în județul Gorj). Simbolistica artefactelor rituale (tablouri ale copiilor „vândute” în hora de govie) și a gesturilor rituale se asociază cu valențele simbolice ale timpului de consacrare și ale locului de desfășurare. Secvențele pot fi interpretate prin teoria prefacerii (make-believe) conform căreia funcția imaginii poate fi independentă de intenția creatorului. Imaginea nu e văzută ca un mijloc de comunicare, ci ca un suport pentru privitor în percepția unei lumi ficționale. Ambivalența simbolului artefactelor și gesturilor rituale generează noi forme de comunicare în contextul sărbătorii populare sau al celebrării cultului morților.