Republica Moldova este una din ţările pentru care problema identităţii naţionale s-a transformat într-o zonă destul de sensibilă şi vulnerabilă, ea declanşând dispute controversate nu numai în mediul politicienilor, dar şi al comunităţilor ştiinţifice, literare, mediatice etc. Criza identitară este semnalată în permanenţă în discursurile celor care guvernează aceasta ţară, ea fiind denumită (în dependenţă de opţiunea politică sau de alte împrejurări) sau „Basarabia", sau „al doilea stat românesc", sau "un produs al politicii staliniste" etc., aceeaşi retorică fiind prezentă şi în discursul celor care se pretind a fi analişti politici. Chiar dacă dezbaterile asupra identităţii naţionale, după cum remarcă Samuel P. Huntington, constituie o caracteristică permanentă a epocii moderne, întrucât pretutindeni oamenii încearcă să-şi reconsidere şi să-şi redefinească ceea ce au în comun şi ceea ce îi particularizează, ceea ce îi diferenţiază de alte popoare, în Republica Moldo¬ va acest fenomen a generat consecinţe serioase pentru securitatea naţională. Spre deosebire de crizele identitare din alte ţări cea din Republica Moldova diferă ca formă şi ca modalitate de manifestare, ca fenomen ce ar putea genera consecinţe se¬ rioase pentru securitatea naţională. În teoria securităţii termenul tradiţional de referinţă este „statul-naţiune", care fiind raportat la situaţia politică din Republica Moldova trezeşte discuţii controversate, susţinătorii cărora pot fi divizaţi în două tabere distincte: între partizani ai naţiunii civice (franceză) şi susţinători ai naţiunii etnice (germană). Este pusă la îndoială însăşi legalitatea existenţei statului Republica Moldova. Efectele sociale ale procesului identitar au repercusiuni din cele mai neaşteptate şi nedorite, ele pot să ne consolideze, dar mai pot şi să ne disperseze, pot genera adevărate seisme etnice, consecinţele cărora ar putea afecta pentru mulţi ani progresul economic şi social al ţării.