Les stratagemes daffirmation de la femme parisiene
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
359 0
SM ISO690:2012
PRUS, Elena. Les stratagemes daffirmation de la femme parisiene. In: Intertext . 2011, nr. 3-4, pp. 52-65. ISSN 1857-3711.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF
BibTeX
DataCite
Dublin Core
Intertext
Numărul 3-4 / 2011 / ISSN 1857-3711

Les stratagemes daffirmation de la femme parisiene

Pag. 52-65

Prus Elena
 
Universitatea Liberă Internaţională din Moldova
 
Disponibil în IBN: 13 decembrie 2013


Rezumat

Le caractère préférentiel publique de l’homme et celui privé de la femme, caractéristique pour le XIXe siècle, impliquant la division des rôles, des obligations et des espaces, est contesté par la femme parisienne qui transgresse les frontières une fois établies et entre courageusement dans la vie publique. La France est un des pays le plus codifié, chaque occupation, topoï de la femme parisienne devient une cérémonie théâtrale. L’obligation mondaine de la femme est de représenter et de se représenter. Le roman du XIXe siècle traite les dilemmes concernant la femme du point de vue de la morale bourgeoise dominante. La Parisienne se profile dans l’imaginaire littéraire du temps comme une protagoniste. L’effet spectaculaire de la scène romanesque est similaire à celle du théâtre. La force synthétique qui caractérise la scène combine l’effet du spectacle, de l’exposition, de la visite au musée, en offrant ce qui est mieux retenu dans une narration, des image-éclairs qui s’impriment durablement dans la mémoire.

Caracterul preferenţial public al bărbatului úi cel privat al femeii propriu secolului al XIX-lea, implicând divizarea rolurilor, obligaţiilor şi spaţiilor, este contestat de către femeia pariziană care transgresează frontierele odată stabilite şi intră curajos pe scena publică. Franţa este una din ţările cele mai codificate, fiecare ocupaţie, topoï ai femeii pariziene devine o ceremonie teatrală. Obligaţia mondenă a femeii este de a reprezenta şi de a se reprezenta. Romanul secolului al XIX-lea tratează dilemele privind femeia din punct de vedere al moralei burgheze dominante. Femeia pariziană se profilează în imaginarul literar al timpului ca o protagonistă. Efectul spectacular al scenelor de roman est similar celor de teatru. Forţa sintetică care caracterizează scena combină efectul spectacolului, al expoziţiei, al vizitei la muzeu, oferind ceea ce este mai bine reţinut de naraĠiune, imagini-fulger care se imprimă durabil în memorie.

Cuvinte-cheie
vie parisienne, vie mondaine, individu moderne, roman parisien, roman du XIXe siècle