În acest articol ne vom referi la protagonista romanului „Buburuza” de Liliana Corobca, Vasilica Buburuz, care își destăinuie, sub forma unei ultime confesiuni, propria viață. Face acest lucru la rugămintea unei jurnaliste, profund marcată de existența (ne)fericită a acestei tinere. Probabil acesta ar fi un pretext narativ pentru a desprinde din esența reportajului istoria de viață a personajului, dându-i romanului conotații autobiografice. Povestirea eroinei este una care debordează de trăiri și sentimente dintre cele mai diverse: de la milă, compasiune, suferință, jale, compătimire până la empatie, apreciere, respect și admirație.

In this article we will refer to the protagonist of the novel „Buburuza” by Liliana Corobca, Vasilica Buburuz, who reveals, in the form of confession, her own life. She does this at the request of a journalist, deeply marked by the (un)happy existence of this young woman. Probably this would be a narrative pretext to deduce from the essence of the report the life story of the character, giving the novel autobiographical connotations. The heroine's story is one that overflows with the most diverse feelings and sentiments: from pity, compassion, suffering, mourning, compassion to empathy, appreciation, respect and admiration.