Arme de vânătoare din colecţia Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
348 10
Ultima descărcare din IBN:
2024-04-11 17:30
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
069.5:623.44(478) (2)
Muzee. Expoziții permanente (505)
Tehnică militară (35)
SM ISO690:2012
POVESTCA, Anatolie. Arme de vânătoare din colecţia Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei. In: Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. : Istorie - Arheologie - Muzeologie, Ed. 31, 28-29 octombrie 2021, Chisinau. Chişinău: Casa Editorial-Poligrafică „Bons Offices”, 2021, Ediția 31, pp. 142-143. ISBN 978-9975-87-875-3 (PDF).
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei.
Ediția 31, 2021
Conferința "Conferinţa ştiinţifică internaţională a Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei. "
31, Chisinau, Moldova, 28-29 octombrie 2021

Arme de vânătoare din colecţia Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei

CZU: 069.5:623.44(478)

Pag. 142-143

Povestca Anatolie
 
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
 
 
Disponibil în IBN: 30 noiembrie 2021


Rezumat

Muzeul Național de Istorie a Moldovei deține în colecția sa o gamă variată de arme de vânătoare, provenite din donații și achiziții. Din punct de vedere tipologic, armele sunt de factură occidentală. Cronologic, datează începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea și terminând cu armamentul produs în a doua jumătate a secolului XX. Interesul pentru studierea și cercetarea acestor tipuri de arme reiese din actualitatea, prezența și importanța lor în viața cotidiană a cetățeanului contemporan. Toți înțeleg esența și noțiunea cuvintelor „vânător”, „vânătoare”. Vânătoarea nu este doar dobândirea animalului sau a pasării dorite. Ea este o confruntare armată între umanitate și mediul sălbaticului, o confruntare între societate și natură. În perioada incipientă, vânătoarea a avut un rol extrem de important în obținerea hranei necesare supraviețuirii. De multe ori, vânătoarea avea o funcție dublă: de apărare și de procurare a hranei. Nu orișicine întotdeauna și oriunde poate vâna. Vânătoarea este o misiune dificilă, care prevede abilități obținute prin arta de învățare, studiere, așteptare, urmărire și de dobândire a prăzii. La începutul secolului al XVIII-lea, spre deosebire de perioada anterioară, vânătoarea a devenit – din perspectiva aristocrației europene – o activitate sportivă și de agrement, fiind apreciată ca un sport, o pasiune și o satisfacție sufletească. Cunoaștem mai multe moduri de vânătoare, exprimate prin gonirea prăzii cu ajutorul câinilor, a păsărilor dresate sau a capcanelor. Cel mai cunoscut, mai practic și mai ușor mod de vânătoare este cel cu arma de foc. Conform destinației, vânătoarea poate fi împărțită în trei tipuri: vânătoare științifică, comercială, sportivă sau de amator. Pentru a cunoaște mai bine și a putea identifica armele de vânătoare în diversitatea lor, a fost adoptată o clasificare generală a lor după mai multe criterii: a) după configurația interiorului țevii și după muniția utilizată; b) după modul de construcție; c) după modul de încărcare; d) după numărul de țevi; e) după modul de construcție al cocoașelor.