Circumstanţele întocmirii testamentelor şi motivaţiile testatorilor din Țara Moldovei (sec. al XVII-lea - începutul sec. al XIX-lea)
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
320 4
Ultima descărcare din IBN:
2023-04-12 21:36
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
94(478)""XVI-XVIII" (1)
Istoria Moldovei. Republica Moldova (67)
SM ISO690:2012
FELEA, Alina. Circumstanţele întocmirii testamentelor şi motivaţiile testatorilor din Țara Moldovei (sec. al XVII-lea - începutul sec. al XIX-lea). In: Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. : Istorie - Arheologie - Muzeologie, Ed. 31, 28-29 octombrie 2021, Chisinau. Chişinău: Casa Editorial-Poligrafică „Bons Offices”, 2021, Ediția 31, pp. 99-100. ISBN 978-9975-87-875-3 (PDF).
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei.
Ediția 31, 2021
Conferința "Conferinţa ştiinţifică internaţională a Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei. "
31, Chisinau, Moldova, 28-29 octombrie 2021

Circumstanţele întocmirii testamentelor şi motivaţiile testatorilor din Țara Moldovei (sec. al XVII-lea - începutul sec. al XIX-lea)

CZU: 94(478)""XVI-XVIII"

Pag. 99-100

Felea Alina
 
Institutul de Istorie
 
Disponibil în IBN: 30 noiembrie 2021


Rezumat

Viața privată se desfășura înăuntrul oricărei familii, iar „moartea ”ocupa un loc aparte, de aceea de ea se pregăteau din timp. Un pas important era întocmirea testamentului, ori aceasta însemna transmiterea averii moștenitorilor. Persoana făcea un bilanț al vieții sale, dădea dispoziții referitoare la împărțirea bunurilor și indicații privind viața viitoare a membrilor de familie, fără a uita, totodată, de cea mai importantă problemă pentru un muribund – pomenirea sufletului. Testamentul, ca document juridic, are o expunere clară și un text stereotip, cu formulări orientate spre modelul bizantin. Însă, cu toate că formularele sunt tipice, nu vom întâlni două testamente identice, la compararea lor, apar trăsături individuale, caracteristice autorului. Comunicarea se va axa pe un subiect interdisciplinar, ce intercalează istoria socială și istoria diplomaticii, istoria evoluției dreptului etc., care abordează structura unui act personalizat – a testamentului, cu accent pe testamentele elaborate în Țara Moldovei în sec. al XVII-lea - începutul sec. al XIX-lea, și anume circumstanțele întocmirii testamentului și motivațiile testatorului. Ele sunt expuse în preambulul testamentar, fiind două componente importante ale părții introductive, pe lângă prezentarea autorului testamentului, exprimarea facultăților mintale ale testatorului, reflecțiile privind inevitabilul sfârșit al vieții pământești și reprezentarea testatorului în calitate de membru al familiei, reflectat prin partea narativă. La elaborarea cercetării, au fost utilizate testamentele publicate, care au fost selectate din multiplele colecții de documente publicate: Documenta Romanae Historica, Documente privind istoria României, Moldova în epoca feudalismului, Ispisoace și zapise, Surete și izvoade, Documente basarabene ș.a. În Moldova, în sec. al XVII-lea - începutul sec. al XIX-lea, de altfel, ca și în Țara Românească, Transilvania, Rzeczpospolita și alte state din Europa, întocmirea testamentului era justificată prin aceleași argumente: omul este muritor, ceasul morții este necunoscut, iar soarta bunurilor primite de la Dumnezeu trebuie clarificată din timp. Timpul din urmă era predestinat pentru cugetare și pentru aranjarea tuturor lucrurilor pământești, pentru armonia lucrurilor de familie. Diata lui Constantin Roset, logofătul, spre exemplu, ca și multe altele, demonstrează grija testatarilor pentru urmași, înțelepciunea testatorului de a nu lăsa neînțelegeri între ei. În urma analizei testamentului, am constatat că motivațiile testatorului se axau pe câteva dimensiuni: necesitatea reglementării problemelor de transmitere a bunurilor către urmași, grija pentru menținerea relațiilor pașnice în familie, dar și protejarea moștenitorilor desemnați, grija de liniștea sufletească, exprimată prin donații, dar și prin indicații privitoare la obiceiurile și ritualurile postfunerare. În ceea ce privește circumstanțele, vom constata câteva de bază. De obicei, cea mai mare parte a testamentelor erau elaborate în proximitatea morții, în situația de vârstă înaintată sau în caz de boală serioasă. Se atestă și testamente elaborate în cazuri speciale: pe timp de război sau ciumă. De asemenea, sunt și testamente alcătuite din timp, pentru siguranță, reieșind din ideea că ziua și ora morții este necunoscută.