În comunicarea de față, ne propunem prezentarea rezultatelor preliminare ale cercetărilor arheologice preventive de la biserica Vovidenia din Iași referitoare la practicile funerare, identificate în perimetrul necropolei studiate. Se pare că această necropolă avea o vechime de două-trei generații, întrucât în casetele trasate atât în interiorul, cât și în exteriorul bisericii actuale a fost constatată o densitate destul de mare a înhumărilor, raportată la suprafața investigată. De asemenea, au fost identificate intersectări ale gropilor de morminte, precum și „tăierea” unor morminte de către cei care au săpat șanțul de fundație a bisericii. În unele cazuri, oasele defuncților au fost reînhumate, dar în alte situații osemintele nu au fost recuperate. Pentru creștinii înhumați în aria bisericii Vovidenia din Iași în prima jumătate a secolului al XVII-lea a fost respectat ceremonialul funerar, defuncții fiind înmormântați potrivit ritualurilor creștine cunoscute: întinși pe spate, orientați pe axa vest-est, cu brațele îndoite din coate și palmele așezate pe abdomen sau pe piept, iar în palme puse monede. În unul dintre morminte a fost găsit un mosor de ață, care, probabil, reprezintă mărturia practicii îngropării „ața mortului”, pentru „a nu cere și pe altcineva” sau pentru ca ața, care a atins defunctul, să nu rămână în lumea celor vii.