Noţiunea de roman poetic în cazul operei sadoveniene trebuie percepută în două sensuri ce se luminează reciproc: romanul poetic nu trebuie lecturat aşa cum citim poezia, fiind bine ştiut faptul că mecanismul lecturii acesteia este altul decât cel al lecturii unui roman. Ţinând cont de caracterul autoreflexiv, construcţia sa îşi propune a face vizibil modul de funcţionare a părţilor ce-l compun, aflate într-o riguroasă relaţie de interdependenţă, romanul poetic obligă la o lectură cu ochii poeticianului, al teoreticianului literar. Altfel zis, se impune o lectură adecvată .