În timpul cercetărilor arheologice din cadrul stațiunii paleolitice Cosăuți (Republica Moldova), au fost descoperite numeroase exemplare de arme. Pentru realizarea acestora au fost utilizate, în special, coarne de ren și, mai rar, oase de animale sau colți de mamut. Analiza pieselor a permis identificarea mai multor categorii, specifice unor tipuri de vânat diferite. Astfel, pentru vânatul la distanță mică, au fost folosite vârfuri, lucrate prin despicare din oase tubulare de cal, precum vârfuri diedre cu canale, probabil, prevăzute pentru scurgerea sângelui, confecționate din coarne de ren nordic. În calitate de arme de aruncat erau utilizate lăncile, săgețile, harpoanele din os și corn, mai rar din colți de mamut. Pe de altă parte, vârfurile de săgeată din os vin să confirme și practicarea vânatului la distanțe mari, respectiv, prin aruncarea săgeții și rănirea animalului de la distanță. Astfel, fiecare tip de armă are propriile sale caracteristici tehnice, stabilite în funcție de un șir de parametri, precum: materia primă, modul și stilul de confecționare, proporțiile, greutatea, echilibrul ș.a.