Grigore Vieru este un nume de referință în poezia românească (din Basarabia) despre limbă maternă, vatră străbună și frumusețea universului înconjurător, care a resimțit pe deplin gustul amar al discordiei instigată de regimul sovietic comunist. Cultivând într-o poezie senină și netulburată cele mai majore teme ale universalității, eschivându-se de la dogmatica proletcultistă, Grigore Vieru așază în capul mesei mirajul lumii copilărești și însăși imaginea serafică a copilului. Incompatibilă preferințelor și tiparelor ideologice, poezia viereană pentru copii a căutat să readucă literatura română basarabeană în albia literaturii române de dincolo de Prut. Poetul renunță la didacticism și cultivă o cultură a încrederii, reușind să recupereze esteticul și lirismul într-o perioadă a interdicțiilor și a imposibilului.

Grigore Vieru is a reference name in Romanian poetry from Bessarabia about mother tongue, ancestral hearth and the beauty of the surrounding universe, who fully felt the bitter taste of discord instigated by the communist regime. Cultivating in a serene and undisturbed poetry the major themes of universality, avoiding the proletarian dogmatics, Grigore Vieru places at the head of the table the mirage of the childish world and the very seraphic image of the child. Incompatible with ideological preferences and patterns, the Vierean poetry for children sought to bring Romanian literature from Bessarabia back to the bed of Romanian literature across the Prut. The poet renounces didacticism and cultivates a culture of trust, managing to recover aesthetics and lyricism in a period of prohibitions and the impossible.