Articolul tratează problema verbelor care nu pot îndeplini funcția de predicat fără compliniri suplimentare. E vorba de verbele cu predicație incompletă a căror schema sintactico-valențială este completată de elemente care, în general, nu sunt obligatorii pentru caracterizarea subiectului. Din această categorie, fac parte, după cum se știe, circumstanțele. Cu toate acestea, unele verbe includ circumstanțele în structura lor actanţială, atribuindu-le un statut asemănător cu cel al rolurilor actanțiale. Acest fapt e determinat de insuficiența semantică a lexemelor verbale. Cel mai frecvent apar în această poziție circumstanțialele de loc, urmate de cele instrumentale, cele de timp, de mod, de cauză etc.

The article deals with the problem of verbs that cannot fulfill the function of predicate without additional fulfillments. These are verbs with incomplete predication whose syntactic-valence scheme is complemented by elements that, in general, are not mandatory for characterizing the subject. As is well known, circumstances are part of this category. However, some verbs include circumstances in their actantial structure, giving them a status similar to that of actantial roles. This fact is determined by the semantic insufficiency of verbal lexemes. The most frequently appear in this position are the circumstantial of place, followed by the instrumental, the temporal, the modal, the causal etc.