Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
199 2 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-02-27 15:54 |
SM ISO690:2012 MESAROŞ, Michaela, MUNTEAN, Alexandrina, MESAROȘ, Anca. Incluziunea dentară. Aspecte clinice si terapeutice.. In: Medicina stomatologică , 2011, nr. 3(20), pp. 80-84. ISSN 1857-1328. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Medicina stomatologică | ||||||
Numărul 3(20) / 2011 / ISSN 1857-1328 | ||||||
|
||||||
Pag. 80-84 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
INTRODUCERE: Un dinte este considerat inclus atunci când, după perioada normală de erupție, el nu se află în ocluzia funcţională, şi dacă sacul folicular nu are nici o comunicare cu cavitatea bucală. După molarii de minte, incluziunea caninilor maxilari prezintă frecvența cea mai mare, (0.9 — 4.2% Crescini 1998, Dachi HOWELL 1961 si 1,7% Thilander in 1968). Caninii inferiori incluși au o frecvenţă de 10-20 ori mai mică (0,35% Dachi şi Howell.) Importanța estetică şi funcţională a incisivilor și caninilor impune necesitatea creării condițiilor pentru aducerea lor în arcadă. SCOPUL LUCRĂRII : Studiul de față își propune evaluarea prevalenței incluziunii dentare cu impact estetic și funcțional la un grup de pacienţi tratați în Clinica de Ortodonție din Cluj, precum și modalitățile de abordare terapeutică ale unor cazuri de incluziune dentară. MATERIAL ȘI METODĂ: Au fost examinați 476 pacienți cu vârsta cuprinsă între 11 si 30 ani, 36 dintre ei fiind diagnosticați cu canin inclus și doi cu incisivi incluși. Diagnosticul a fost realizat clinic și confirmat radiologic prin radiografii retroalveolare, ortopantomografii, radiografii ocluzale și CBCT. REZULTATE: 66% dintre cazurile diagnosticate cu incluziune canină au fost la subiecți de sex feminin si 33% au fost la subiecți de sex masculin. Prevalența caninului inclus este semnificativ mai mare la maxilar 95 % decât la mandibulă. Caninul inclus unilateral a fost prezent la 75% din cazuri, și doar 25% au fost cu canin inclus bilateral. 85% dintre caninii incluși au fost dispuși în poziție palatinală, și 15% în poziție labială. Din cazurile cu incluziune de incisiv, ambele au interesat incisivii centrali maxilari și au fost depistate la subiecți de sex masculin. CONCLUZII: Prevalența crescută a incluziunii dentare impune completarea evaluării clinice cu cea radiologică din mai multe incidențe în scopul precizării poziției dintelui inclus. Dintre metodele terapeutice utilizate : radical și conservativ, se preferă tratamentul conservativ care urmărește încadrarea dintelui în arcadă, ținând cont și de contextul ortodontic. |
||||||
Cuvinte-cheie incluziune dentară, poziţie, prevalenţa, impacted teeth, position, prevalence |
||||||
|