Comunitățile umane din trecut erau mult mai aproape de natură decât omul contemporan, aveau cu toate alte viziuni (cunoștințe) asupra acesteia, pe care le transmiteau din generație în generație. Un rol considerabil în evoluția societății umane l-au avut arborii. Printre cei mai răspândiți și mai utili arbori la numeroase popoare, inclusiv la români, a fost și este prunul (perjul), care, comparativ cu alți copaci, a fost mult mai puțin investigat de către cercetători. Printre cei care au abordat subiectul respectiv sunt: V. Butură, C. Pârvu. D. Onica, E. Reșetnic ş.a. În China, prunele sunt un simbol atât al longevității, cât și al virginității, precum și al fericirii în căsnicie. Pe teritorul Europei medievale era o mare varietate de pruni. Aceste fructe apăreau în cărțile de bucate ale elitei societății. În medicină erau utilizate ca laxativ. Conform relatărilor călătorilor străini, pe teritoriul Țărilor Românești se atesta prezența prunilor în grădini și livezi, inclusiv și ale celor din orașe. În Basarabia, la sfârșitul sec. XIX, se cultivau prune care erau uscate și vândute în Imperiul Rus și în diverse țări din Europa. La poporul român, prunii erau apreciați datorită faptului că erau mai puțin pretențioși la calitatea solului, erau mai rezistenți la ger, comparativ cu alți arbori, lemnul era de bună calitate, fructele erau utilizate în medicina populară și alimentație. Lemnul de prun a fost întrebuinţat pentru confecţionarea diferitelor obiecte casnice, mobilă, instrumente muzicale de suflat (fluiere). Coaja de prun s-a utilizat la vopsit în roşu şi maro. Prunul îl depistăm și în diferite expresii, cum ar fi ghicitori. Crengile de prun, asemeni altor arbori (păr, vișin), se utilizează la facerea pomului de pomenire (pomul vieții), care se oferă de pomană la înmormântare. Perjele au abilitatea de a reechilibra activitatea digestivă, facilitând procesele digestive și acţiunea enzimelor. Erau recomandate a fi consumate anemicilor, convalescenţilor, celor care aveau imunitatea slăbită, astenicilor. Prunele sunt tonice pentru sistemul nervos, restabilesc forțele vitale ale întregului organism, având totodată și proprietăţi diuretice, laxative, decongestive. Preparatele medicinale, dar și alimentele pe bază de prune contribuie și la buna funcţionare a ficatului, a splinei, a rinichiului, având efecte depurative atât pentru ficat, cât și pentru rinichi. Prunele se consumau crude sau preparate. Prin fierberea lor se obțineau băuturi ca chisăliţă, compot, precum și magiun, dulceață etc., care se păstra peste iarnă, se ungea pe pâine, se subţia cu apă călduţă şi se mânca cu mămăligă, se punea în aluaturi, pe paste făinoase etc. Prunele se mai uscau în cuptorul de pâine sau în cuptoare speciale. Cea mai mare parte de perje erau fermentate în vase speciale pentru ţuică. După ce fermentau, se duceau la distileriile ţărăneşti. Prunul a contribuit la evoluția societății românești, fructele lui au avut efecte remarcabile medicinale și au fost un ingredient valoros în alimentație.