Odată cu alipirea Moldovei estice la Imperiul Rus, arta plastică tradițională este penetrată în mare parte de tipurile și genurile de artă plastică rusească, în special, arhitectura și sculptura. Începutul secolului al XIX-lea ar fi, de facto, începutul unei noi etape de dezvoltare a artei monumentale locale, cu totul diferită de cea anterioară. Pentru prima dată în istoria existenței sale, monumentele funerare din spațiul actual al Republicii Moldova capătă forme caracteristice clasicismului. Clasicismul, care în Europa și Rusia se opune senzualității excesive a barocului, în Basarabia se impune treptat în defavoarea tradițiilor locale, prin severitatea conceptuală: logica formei, plasticitatea liniei și rafinamentul compoziției. Noile tendințe din arta plastică rusă pătrund și în arta comemorativă basarabeană, capătă și aici profunde expresii emoționale. La temelia acestor noi curente au stat mostre arhitecturale și plastice ale clasicismului rus: cavourile și stelele din necropolele capitalelor ruse Sankt Petersburg și Moscova. Simbolistica moderată, limbajul alegoric au servit ca formă preferată pentru realizarea artistică a monumentelor, fiind caracteristice pentru întreg spațiul european, de această dată inclusiv și cel basarabean. În arta comemorativă au căpătat dezvoltare structuri arhitecturale clasice: jertfelnicul, obeliscul, piramida, coloana, sarcofagul, cavoul. În calitate de accente expresive, au căpătat o largă răspândire imaginile cu făclii aprinse sau stinse, vase rituale, animale și păsări mitice, măști, figuri alegorice și scene cu subiecte mitologice. Acest arsenal complex de simboluri personifică moartea, durerea, înțelepciunea, gloria, trecerea în viață și alte adevăruri filozofice și emoții umane care alcătuiesc esența artei comemorative clasice, plină de sens profund. Coroanele, ghirlandele, dafinul, acantul stilizat cu frunze late, meandrul etc. au devenit motivele preferate ale ornamentării decorative ale clasicismului. Prima jumătate a secolului al XIX-lea s-ar putea numi, pe bună dreptate, perioada de tranziție de la arta medievală la arta modernă a monumentelor comemorative basarabene. În sinteză cu arhitectura, arta plastică monumentală a atins forma perfectă și un efect imaginativ fără precedent.