Problematica adolescenţei şi-a găsit puncte multiple de ancorare atât în ştiinţe psihologice fundamentale, cît şi în multe dintre psihologiile particulare care au inclus-o în sfera lor de interes: psihologia vîrstelor, a dezvoltării, psihologia educaţională etc. Adolescenţa este etapa transformărilor biosomatice şi psihice majore, caracterizată prin solicitări şi eforturi adaptative continue la exigenţele şi diversitatea structurilor sociale, culturale, educaţionale, profesionale, economice, ideologice, fapt ce generează tensiuni şi situaţii stresante, frământări interioare, meditaţii şi reverii, mutări şi restructurări în conştiinţă. Toate acestea au ca rezultat constituirea imaginii de sine, a conştiinţei de sine, adică definirea autoaprecierii personalităţii. Dezvoltarea eului social ca dimensiune complexă a personalităţii reprezintă rezultatul depăşirii egocentrismului specific copilăriei, al achiziţiilor multiple de roluri sociale şi al asumării statusurilor noi împreună cu cerinţele şi responsabilităţile pe care le impun acestea. Sarcinile sociale ale familiei rămân aceleaşi: de a facilita tânărului achiziţia normelor, valorilor şi deprinderilor necesare dezvoltării sale ca individ apartenent al unei societăţi. Cunoaşterea şi formarea unei imagini pozitive despre sine sunt variabile fundamentale în funcţionarea şi adaptarea optimă la mediul social, în menţinerea sănătăţii mentale şi emoţionale.

Teenage problematics found multiple ways of anchoring in different sciences as the psychological science system, as well as in many branches of particular psychology which included it in their sphere of interest (age psychology, development, educational psychology, etc.) Adolescence is the stage of biosomatic and physical transformation characterised by requests and continuous adaptive efforts at the demands and diversity of social, cultural, educational, professional, economical, ideological structures, fact that generates tensions and stressful situations, interior unrests, meditations and reveries, changes and restructuring in consciousness. All this have as a result the formation of the own image, of the self-consciousness, i.e. the definition of personality selfesteem. Developing the social Ego as a complex dimension of personality represents the result of overtaking the egocentrism specific to childhood, the multiple acquisitions of social roles and assuming new status along with requirements and responsibilities imposed by them. Family’s social task remains the same: to facilitate the adolescent the acquisition of norms, values and skills necessary for his/her development as an affiliated to society individual. Knowing and creating a positive image about yourself represent fundamental varieties in functioning and optimal adapting to the social medium, in maintaining mental and emotional health.