În cadrul multor expresii idiomatice, elementele constitutive îşi păstrează independenţa semantică, ceea ce permite calchierea sau traducerea lor literală intr-o alta limbă. Spre deosebire de asemenea îmbinări frazeologice, care sunt disociabile şi în care cuvintele îşi păstrează sensul lor propriu, expresiile idiomatice au un înţeles figurat, care aparţine întregului grup frazeologic, imposibil de tradus, ad litteram, într-o altă limbă. Este de la sine înţeles că nici limitele dintre unităţile frazeologice idiomatice şi cele neidiomatice nu sunt întodeauna uşor de stabilit, însă distincţia în sine e importantă şi ea merită să fie analizată. Ca expresii specifice unei anumite limbi, idiomurile trebuie traduse cu multă grijă într-o altă limbă, tocmai pentru că înţelesul lor nu poate fi dedus din suma părţilor componente. Ceea ce autorul doreşte să sublinieze cu acest prilej este că studiul idiomurilor poate interesa nu numai pe lingvişti, lexicografi, traducatori etc., ci şi pe toţi cei care predau limbi străine ori limba română străinilor.