Redimensionarea sistemului administrativ al Basarabiei în primele luni după unire
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
370 9
Ultima descărcare din IBN:
2023-09-28 16:27
SM ISO690:2012
CORNEA, Sergiu. Redimensionarea sistemului administrativ al Basarabiei în primele luni după unire. In: Totalizarea activităţii de cercetare a cadrelor didactice: Secţia Istorie şi Limbi Moderne, 20 aprilie 2007, Cahul. Cahul: Tipogragia Turnul Vechi SRL, 2007, Vol.2, pp. 10-15. ISBN 978-9975-9579-6-0.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Totalizarea activităţii de cercetare a cadrelor didactice
Vol.2, 2007
Conferința "Conferinţa ştiinţifică de totalizare a activităţii de cercetare a cadrelor didactice"
Cahul, Moldova, 20 aprilie 2007

Redimensionarea sistemului administrativ al Basarabiei în primele luni după unire


Pag. 10-15

Cornea Sergiu
 
Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu“, Cahul
 
Disponibil în IBN: 20 octombrie 2021


Rezumat

Regimul administrativ al Basarabiei, în primele luni după Unire a fost determinat de condiţiile stipulate în Actul Unirii, printre care menţionăm:  Se menţinea Sfatul Ţării pentru rezolvarea şi realizarea reformei agrare, după nevoile şi cererile poporului. Hotărârile sale erau recunoaşte de Guvernul român. Competenţa Sfatului Ţării ţinea de: a. votarea bugetelor locale; b. controlul tuturor organelor Zemstvelor şi oraşelor; c. numirea tuturor funcţionarilor administraţiei locale prin organul său împlinitor, iar funcţionarii înalţi sînt întăriţi de Guvern.  Basarabia îşi păstra autonomia provincială, având un Sfat al Ţării (Dietă), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct şi secret, cu un organ împlinitor şi administraţie proprie.  Au fost menţinute legile în vigoare la momentul Unirii şi sistemul administrativ local, care puteau fi schimbate de Parlamentul român, numai după ce vor lua parte la lucrările lui şi reprezentantul Basarabiei.  Doi reprezentanţi ai Basarabiei, desemnaţi de Sfatul Ţării au fost incluşi în Consiliul de miniştri român, iar pe viitor fiind desemnaţi din rândul reprezentanţilor Basarabiei în Parlamentul român.  Basarabia va trimite în Parlamentul român un număr de reprezentanţi proporţional cu populaţia, aleşi pe baza votului universal, egal, direct, şi secret. [1] Realizarea acestor condiţii asigurau Basarabiei o autonomie reală în cadrul Statului român, dar unificarea politică realizată se impunea cu insistenţă unificarea administrativă şi legislativă. Lucrul acesta se putea înfăptui pe două căi: a. extinderea sistemului legislativ şi instituţional din Vechiul Regat în Basarabia; b. menţinerea pentru o perioadă de timp a instituţiilor şi legilor administrative existente, unificarea urmând să fie realizată treptat. Deşi din punct de vedere tehnic prima soluţie ar fi fost mai simplu de realizat, s-a impus atunci a fi mai oportună a doua modalitate. Unificarea administrativă prin extinderea legislaţiei administrative asupra teritoriilor alipite nu s-a putut realiza din următoarele cauze: a. legislaţia administrativă din Vechiul Regat prevedea o organizare administrativă prea centralizată, iar provinciile alipite aveau o organizare locală descentralizată; b. în condiţiile în care teritoriile alipite s-au aflat sub regimuri politice şi administrative diferite un regim centralizat nu ar fi fost oportun; c. legislaţia administrativă a Vechiul Regat necesita o reactualizare în conformitate cu progresele ştiinţei şi practicii administrative a acelei perioade. [2] La 9 aprilie 1918, Regele Ferdinand I semnează trei Decrete Regale privitor la organizarea administrativă a Basarabiei. Prin Decretul Regal nr.842 s-a promulgat Declaraţia de unire a Basarabiei cu România. [3]. Odată cu sancţionarea Unirii, se extindea, în mod tacit, şi în Basarabia Constituţia României din 1866. Conform Actului unirii, interesele Basarabiei erau reprezentate în Guvernul Central de doi miniştri fără portofoliu. Printr-un alt Decret Regal (nr. 849 din 9-IV-1918), au fost numiţi în Guvernul României ca miniştri-secretari de Stat fără portofolii reprezentanţii Basarabiei Ion Inculeţ şi Daniel Ciugureanu. [4] Pentru administrarea regiunii a fost menţinut Consiliul Directorilor (Decret Regal nr.852 din 9-IV-1918), [5] care includea în structura sa şapte directorate: Finanţe, Industrie şi comerţ, Interne, Agricultură, Învăţământ, Justiţie şi Control. [6] De competenţa sa ţineau toate problemele legate de administrarea Basarabiei cu excepţia celor ce erau de competenţa Guvernului român: relaţiile externe, problemele apărării, calea ferată, poşta, telegraful, reţelele de telefoane, vămile, împrumuturile publice şi securitatea generală a statului. Consiliul Directorilor a adoptat un program de activitate, care a fost discutat şi aprobat de Sfatul Ţării la 10 aprilie 1918. Principalele sarcini ale administraţiei basarabene prevăzute în acest program erau: restabilirea ordinii publice, redresarea situaţiei financiare a regiunii, reformarea sistemului judiciar, naţionalizarea bisericii, crearea sistemului de învăţământ naţional, pregătirea condiţiilor pentru realizarea reformei agrare. [7] La 11 aprilie 1918, a fost convocată şedinţa solemnă a Consiliului Directorilor. Ei au depus jurământul de credinţă şi au ales consilierii Basarabiei pe lângă Guvernul Central: Ioncu la Ministerul de Finanţe, Erhan la Ministerul Învăţământului, Cristi la Ministerul de Externe, Brăescu la Ministerul de Război, în fruntea comisiei de lichidare a Ministerului de Război al Basarabiei. [8] În faţa instituţiilor administrative basarabene stăteau sarcini foarte dificile. Se impunea înlocuirea vechiului sistem cu forme corespunzătoare noului statut al Basarabiei. Forme de organizare şi structuri corespunzătoare erau necesare şi pentru celelalte domenii ale vieţii economice, sociale,culturale şi spirituale. În iunie 1918, din necesitatea de a accelera reorganizarea Basarabiei, se înfiinţează un Comisariat General ,,care să coordoneze lucrările şi să armonizeze raporturile dintre autorităţile civile şi organele militare în tot ceea ce se referă la reorganizarea Basarabiei şi la aplicarea măsurilor administrative‖. Prin Decretul Regal nr.1448 bis din 13 iunie 1918 în funcţia de Comisar general al Basarabiei a fost numit generalul de corp de armată Artur Văitoianu. [9] Comisarul general al Basarabiei a fost investit cu puteri deosebite. Actele de comandament şi administrative provenite din atribuţiile sale trebuiau executate de administraţiile civilă şi militară a căror coordonare era una din sarcinile principale ale Comisarului. El administra treburile publice prin Consiliul Directorilor şi în colaborare cu Preşedintele Sfatului Ţării. În problemele ce ţineau de competenţa organelor centrale, Comisarul general era obligat să ee legătură directă cu departamentul ministerial respectiv. El nu avea competenţa de a schimba autorităţile municipale sau colective existente, dar avea facultatea de a numi unii funcţionari inferiori după propunerile făcute de autorităţile locale. Instituţia Comisarului general al Basarabiei a fost constituită cu titlu provizoriu trebuind să înceteze odată cu desăvârşirea reorganizării administrative a Basarabiei. Din acest motiv dar şi datorită faptului că n-a îndreptăţit aşteptările autorităţilor la 11 decembrie 1918 a fost desfiinţată. [10] Pentru completarea sistemului administrativ cu organe noi care să garanteze înfăptuirea măsurilor elaborate, Consiliul Directorilor a constituit prefecturi judeţene, în fruntea cărora, în mare parte au fost numiţi funcţionari de origine basarabeană. [11] De rând cu noile instituţii administrative au fost menţinute şi zemstvele. Problema menţinerii sau a lichidării zemstvelor a focalizat atenţia funcţionarilor din administraţie cât şi a teoreticienilor. Menţionăm că o bună parte din funcţionari ai administraţiei basarabene optau pentru menţinerea lor ca exponenţi ai interesului local.V.Ionescu-Dazzeu, optând pentru coexistenţa zemstvelor cu noile organe administrative judeţene şi comunale menţiona: ,,Ca organ administrativ zemstva constituie o personalitate autonomă; singură îşi determină activitatea sa, veniturile şi cheltuielile, serviciile, atribuţiile, într-un cuvânt întreaga sa organizare; pe când judeţul sau comuna din Vechiul Regat sunt dependente ale Statului, derivate sau variabile ale personalităţii sale,existînd în limita acordată de el, zemstvele sunt instituţii autonome pe lîngă Stat, coexistând împreună: zemstvele reprezentând, cunoscând şi satisfăcând interesele exclusiv locale iar statul pe cele ale naţiunii, coexistenţa lor nu implică excludere, din contra, armonie, cooperare. Statul având datoria de a ajuta zemstva pentru lucrări mai importante, şi dreptul de a interveni când activitatea zemstvei n-ar fi în concordanţă cu interesele sale‖. [12] Alţi funcţionari ai administraţiei basarabene, în special cei proveniţi din Regat, considerau coexistenţa a două tipuri de instituţii administretive pentru realizarea aceloraşi funcţii drept o abatere de la direcţia generală de unificare administrativă a României..C.Filipescu şi E.Giurgea considerau că ,,nu se poate ca în aceiaşi ţară să existe două feluri de administraţie.Aceasta ar îngreuia prea mult aplicarea legilor şi menţinerea ordinii publice‖. [13] După 1918, adversarii Unirii au încercat să transforme zemstvele în centre de activitate antiromână. S-a evidenţiat, în această ordine de idei, Duma oraşului Chişinău. În aceste condiţii, Guvernul român recurge la lichidarea treptată a zemstvelor şi a Dumelor orăşeneşti. Astfel, la 4 septembrie 1918, prin decret regal se dizolvă Duma şi Consiliul oraşenesc al Chişinăului. Motivele dizolvării acestor instituţii se conturează în raportul Preşedintelui Consiliului de Miniştri A.Marghiloman către Regele Ferdinand I: ,,…actuala Dumă şi Consiliul Comunal (Uprava) al oraşului Chişinău, nu poate fi considerată ca o expresie reală a oraşului, deoarece când ea a fost aleasă în 1917, a luat parte la vot şi armata rusă în retragere, care evident nu avea nici un drept de a participa la alegeri. Este momentul ca oraşul să fie administrat de un consiliu comunal, care să fie în realitate reprezentantul lui. Duma actuală înţelesese lipsa ei de legitimitate, când în luna lui iunie ea luase hotărârea de a se face noi alegeri la 6 august trecut, dar Duma şi Consiliul Comunal nu corespund nici cerinţelor unei administraţiuni satisfăcătoare. Astfel: în contra dispoziţiilor Legii, primăria administrează fără buget şi de la un milion şi jumătate a urcat cheltuielile la peste patru şi jumătate milioane. Primăria refuză categoric să întocmească cartele şi să le distribuie la populaţie, deşi ministrul industriei şi comerţului în vedere de a înfrâna specula, a luat dispoziţiunea de a nu împărţi petrolul, decât pe bază de cartele şi prin societatea de distribuţie a petrolului. Tot asemenea delegaţia consiliului comitetelor de aprovizionare dovedeşte incapacitatea administrativă a Dumei şi a Consiliului Comunal. Din acest punct întreg de vedere, populaţia suferă şi interesele ei sunt pereclitate. Mai mult, primarul ales este vădit protivnic stării de lucruri create de Unirea Basarabiei cu România. El atacă pe faţă actele guvernului, după cum dovedesc procesele verbale ale adunării extraordinare a zemstvei Guberniei prezidată de dânsul şi protestul lui din 6 iunie în contra organizării poliţiei de stat, indispensabilă în Basarabia, ca în orice altă parte a ţării.‖ [14] În locul Dumei şi a Consiliului orăşenesc al oraşului Chişinău a fost numită o comisie interimară, căreia i s-a încredinţat administrarea gospodăriei orăşeneşti. [15] Peste o lună, conform Decretului Preşedintelui Consiliului de Miniştri ai României № 2720 din 4 octombrie 1918 a fost desfiinţată zemstva gubernială. Atribuţiile exercitate de zemstvă au trecut asupra Consiliului de Directori. Atribuţiile serviciilor de comunicaţii şi sanitar ale zemstvei guberniale au fost preluate de serviciul central tehnic şi serviciul sanitar aflate pe lângă Comisarul General al Basarabiei. Finanţele zemstvei guberniale au fost trecute sub administrarea Directorului finanţelor Basarabiei. [16] Zemstvele judeţene au fost menţinute dar treptat,ele au fost private de o parte din atribuţiile îndeplinite de ele anterior. În şedinţa sa din 27 noiembrie 1918, Sfatul Ţării ,, fiind încredinţat că în România tuturor românilor regimul curat democratic este asigurat pe viitor‖ a anulat condiţiile prevăzute de Actul Unirii din 27 martie 1918 şi a declarat ,,unirea necondiţionată a Basarabiei cu România-mamă‖. [17] Odată cu adoptarea acestul Act s-a început o nouă etapă a procesului de unificare administrativă. În concluzie, menţionăm că procesul redimensionării sistemului administrativ al Basarabiei în perioada cercetată a fost marcat şi influenţat de următorii factori ce au frânat acest proces:  Lipsa personalului administrativ pregătit  Instabilitatea funcţiei administrative  Insuficienţa actelor normative de reglementare a activităţii instituţiilor administrative  Lipsa de organizare în cadrul instituţiilor administrative.

Dublin Core Export

<?xml version='1.0' encoding='utf-8'?>
<oai_dc:dc xmlns:dc='http://purl.org/dc/elements/1.1/' xmlns:oai_dc='http://www.openarchives.org/OAI/2.0/oai_dc/' xmlns:xsi='http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance' xsi:schemaLocation='http://www.openarchives.org/OAI/2.0/oai_dc/ http://www.openarchives.org/OAI/2.0/oai_dc.xsd'>
<dc:creator>Cornea, S.</dc:creator>
<dc:date>2007</dc:date>
<dc:description xml:lang='ro'><p>Regimul administrativ al Basarabiei, &icirc;n primele luni după Unire a fost determinat de condiţiile stipulate &icirc;n Actul Unirii, printre care menţionăm:  Se menţinea Sfatul Ţării pentru rezolvarea şi realizarea reformei agrare, după nevoile şi cererile poporului. Hotăr&acirc;rile sale erau recunoaşte de Guvernul rom&acirc;n. Competenţa Sfatului Ţării ţinea de: a. votarea bugetelor locale; b. controlul tuturor organelor Zemstvelor şi oraşelor; c. numirea tuturor funcţionarilor administraţiei locale prin organul său &icirc;mplinitor, iar funcţionarii &icirc;nalţi s&icirc;nt &icirc;ntăriţi de Guvern.  Basarabia &icirc;şi păstra autonomia provincială, av&acirc;nd un Sfat al Ţării (Dietă), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct şi secret, cu un organ &icirc;mplinitor şi administraţie proprie.  Au fost menţinute legile &icirc;n vigoare la momentul Unirii şi sistemul administrativ local, care puteau fi schimbate de Parlamentul rom&acirc;n, numai după ce vor lua parte la lucrările lui şi reprezentantul Basarabiei.  Doi reprezentanţi ai Basarabiei, desemnaţi de Sfatul Ţării au fost incluşi &icirc;n Consiliul de miniştri rom&acirc;n, iar pe viitor fiind desemnaţi din r&acirc;ndul reprezentanţilor Basarabiei &icirc;n Parlamentul rom&acirc;n.  Basarabia va trimite &icirc;n Parlamentul rom&acirc;n un număr de reprezentanţi proporţional cu populaţia, aleşi pe baza votului universal, egal, direct, şi secret. [1] Realizarea acestor condiţii asigurau Basarabiei o autonomie reală &icirc;n cadrul Statului rom&acirc;n, dar unificarea politică realizată se impunea cu insistenţă unificarea administrativă şi legislativă. Lucrul acesta se putea &icirc;nfăptui pe două căi: a. extinderea sistemului legislativ şi instituţional din Vechiul Regat &icirc;n Basarabia; b. menţinerea pentru o perioadă de timp a instituţiilor şi legilor administrative existente, unificarea urm&acirc;nd să fie realizată treptat. Deşi din punct de vedere tehnic prima soluţie ar fi fost mai simplu de realizat, s-a impus atunci a fi mai oportună a doua modalitate. Unificarea administrativă prin extinderea legislaţiei administrative asupra teritoriilor alipite nu s-a putut realiza din următoarele cauze: a. legislaţia administrativă din Vechiul Regat prevedea o organizare administrativă prea centralizată, iar provinciile alipite aveau o organizare locală descentralizată; b. &icirc;n condiţiile &icirc;n care teritoriile alipite s-au aflat sub regimuri politice şi administrative diferite un regim centralizat nu ar fi fost oportun; c. legislaţia administrativă a Vechiul Regat necesita o reactualizare &icirc;n conformitate cu progresele ştiinţei şi practicii administrative a acelei perioade. [2] La 9 aprilie 1918, Regele Ferdinand I semnează trei Decrete Regale privitor la organizarea administrativă a Basarabiei. Prin Decretul Regal nr.842 s-a promulgat Declaraţia de unire a Basarabiei cu Rom&acirc;nia. [3]. Odată cu sancţionarea Unirii, se extindea, &icirc;n mod tacit, şi &icirc;n Basarabia Constituţia Rom&acirc;niei din 1866. Conform Actului unirii, interesele Basarabiei erau reprezentate &icirc;n Guvernul Central de doi miniştri fără portofoliu. Printr-un alt Decret Regal (nr. 849 din 9-IV-1918), au fost numiţi &icirc;n Guvernul Rom&acirc;niei ca miniştri-secretari de Stat fără portofolii reprezentanţii Basarabiei Ion Inculeţ şi Daniel Ciugureanu. [4] Pentru administrarea regiunii a fost menţinut Consiliul Directorilor (Decret Regal nr.852 din 9-IV-1918), [5] care includea &icirc;n structura sa şapte directorate: Finanţe, Industrie şi comerţ, Interne, Agricultură, &Icirc;nvăţăm&acirc;nt, Justiţie şi Control. [6] De competenţa sa ţineau toate problemele legate de administrarea Basarabiei cu excepţia celor ce erau de competenţa Guvernului rom&acirc;n: relaţiile externe, problemele apărării, calea ferată, poşta, telegraful, reţelele de telefoane, vămile, &icirc;mprumuturile publice şi securitatea generală a statului. Consiliul Directorilor a adoptat un program de activitate, care a fost discutat şi aprobat de Sfatul Ţării la 10 aprilie 1918. Principalele sarcini ale administraţiei basarabene prevăzute &icirc;n acest program erau: restabilirea ordinii publice, redresarea situaţiei financiare a regiunii, reformarea sistemului judiciar, naţionalizarea bisericii, crearea sistemului de &icirc;nvăţăm&acirc;nt naţional, pregătirea condiţiilor pentru realizarea reformei agrare. [7] La 11 aprilie 1918, a fost convocată şedinţa solemnă a Consiliului Directorilor. Ei au depus jurăm&acirc;ntul de credinţă şi au ales consilierii Basarabiei pe l&acirc;ngă Guvernul Central: Ioncu la Ministerul de Finanţe, Erhan la Ministerul &Icirc;nvăţăm&acirc;ntului, Cristi la Ministerul de Externe, Brăescu la Ministerul de Război, &icirc;n fruntea comisiei de lichidare a Ministerului de Război al Basarabiei. [8] &Icirc;n faţa instituţiilor administrative basarabene stăteau sarcini foarte dificile. Se impunea &icirc;nlocuirea vechiului sistem cu forme corespunzătoare noului statut al Basarabiei. Forme de organizare şi structuri corespunzătoare erau necesare şi pentru celelalte domenii ale vieţii economice, sociale,culturale şi spirituale. &Icirc;n iunie 1918, din necesitatea de a accelera reorganizarea Basarabiei, se &icirc;nfiinţează un Comisariat General ,,care să coordoneze lucrările şi să armonizeze raporturile dintre autorităţile civile şi organele militare &icirc;n tot ceea ce se referă la reorganizarea Basarabiei şi la aplicarea măsurilor administrative‖. Prin Decretul Regal nr.1448 bis din 13 iunie 1918 &icirc;n funcţia de Comisar general al Basarabiei a fost numit generalul de corp de armată Artur Văitoianu. [9] Comisarul general al Basarabiei a fost investit cu puteri deosebite. Actele de comandament şi administrative provenite din atribuţiile sale trebuiau executate de administraţiile civilă şi militară a căror coordonare era una din sarcinile principale ale Comisarului. El administra treburile publice prin Consiliul Directorilor şi &icirc;n colaborare cu Preşedintele Sfatului Ţării. &Icirc;n problemele ce ţineau de competenţa organelor centrale, Comisarul general era obligat să ee legătură directă cu departamentul ministerial respectiv. El nu avea competenţa de a schimba autorităţile municipale sau colective existente, dar avea facultatea de a numi unii funcţionari inferiori după propunerile făcute de autorităţile locale. Instituţia Comisarului general al Basarabiei a fost constituită cu titlu provizoriu trebuind să &icirc;nceteze odată cu desăv&acirc;rşirea reorganizării administrative a Basarabiei. Din acest motiv dar şi datorită faptului că n-a &icirc;ndreptăţit aşteptările autorităţilor la 11 decembrie 1918 a fost desfiinţată. [10] Pentru completarea sistemului administrativ cu organe noi care să garanteze &icirc;nfăptuirea măsurilor elaborate, Consiliul Directorilor a constituit prefecturi judeţene, &icirc;n fruntea cărora, &icirc;n mare parte au fost numiţi funcţionari de origine basarabeană. [11] De r&acirc;nd cu noile instituţii administrative au fost menţinute şi zemstvele. Problema menţinerii sau a lichidării zemstvelor a focalizat atenţia funcţionarilor din administraţie c&acirc;t şi a teoreticienilor. Menţionăm că o bună parte din funcţionari ai administraţiei basarabene optau pentru menţinerea lor ca exponenţi ai interesului local.V.Ionescu-Dazzeu, opt&acirc;nd pentru coexistenţa zemstvelor cu noile organe administrative judeţene şi comunale menţiona: ,,Ca organ administrativ zemstva constituie o personalitate autonomă; singură &icirc;şi determină activitatea sa, veniturile şi cheltuielile, serviciile, atribuţiile, &icirc;ntr-un cuv&acirc;nt &icirc;ntreaga sa organizare; pe c&acirc;nd judeţul sau comuna din Vechiul Regat sunt dependente ale Statului, derivate sau variabile ale personalităţii sale,exist&icirc;nd &icirc;n limita acordată de el, zemstvele sunt instituţii autonome pe l&icirc;ngă Stat, coexist&acirc;nd &icirc;mpreună: zemstvele reprezent&acirc;nd, cunosc&acirc;nd şi satisfăc&acirc;nd interesele exclusiv locale iar statul pe cele ale naţiunii, coexistenţa lor nu implică excludere, din contra, armonie, cooperare. Statul av&acirc;nd datoria de a ajuta zemstva pentru lucrări mai importante, şi dreptul de a interveni c&acirc;nd activitatea zemstvei n-ar fi &icirc;n concordanţă cu interesele sale‖. [12] Alţi funcţionari ai administraţiei basarabene, &icirc;n special cei proveniţi din Regat, considerau coexistenţa a două tipuri de instituţii administretive pentru realizarea aceloraşi funcţii drept o abatere de la direcţia generală de unificare administrativă a Rom&acirc;niei..C.Filipescu şi E.Giurgea considerau că ,,nu se poate ca &icirc;n aceiaşi ţară să existe două feluri de administraţie.Aceasta ar &icirc;ngreuia prea mult aplicarea legilor şi menţinerea ordinii publice‖. [13] După 1918, adversarii Unirii au &icirc;ncercat să transforme zemstvele &icirc;n centre de activitate antirom&acirc;nă. S-a evidenţiat, &icirc;n această ordine de idei, Duma oraşului Chişinău. &Icirc;n aceste condiţii, Guvernul rom&acirc;n recurge la lichidarea treptată a zemstvelor şi a Dumelor orăşeneşti. Astfel, la 4 septembrie 1918, prin decret regal se dizolvă Duma şi Consiliul oraşenesc al Chişinăului. Motivele dizolvării acestor instituţii se conturează &icirc;n raportul Preşedintelui Consiliului de Miniştri A.Marghiloman către Regele Ferdinand I: ,,&hellip;actuala Dumă şi Consiliul Comunal (Uprava) al oraşului Chişinău, nu poate fi considerată ca o expresie reală a oraşului, deoarece c&acirc;nd ea a fost aleasă &icirc;n 1917, a luat parte la vot şi armata rusă &icirc;n retragere, care evident nu avea nici un drept de a participa la alegeri. Este momentul ca oraşul să fie administrat de un consiliu comunal, care să fie &icirc;n realitate reprezentantul lui. Duma actuală &icirc;nţelesese lipsa ei de legitimitate, c&acirc;nd &icirc;n luna lui iunie ea luase hotăr&acirc;rea de a se face noi alegeri la 6 august trecut, dar Duma şi Consiliul Comunal nu corespund nici cerinţelor unei administraţiuni satisfăcătoare. Astfel: &icirc;n contra dispoziţiilor Legii, primăria administrează fără buget şi de la un milion şi jumătate a urcat cheltuielile la peste patru şi jumătate milioane. Primăria refuză categoric să &icirc;ntocmească cartele şi să le distribuie la populaţie, deşi ministrul industriei şi comerţului &icirc;n vedere de a &icirc;nfr&acirc;na specula, a luat dispoziţiunea de a nu &icirc;mpărţi petrolul, dec&acirc;t pe bază de cartele şi prin societatea de distribuţie a petrolului. Tot asemenea delegaţia consiliului comitetelor de aprovizionare dovedeşte incapacitatea administrativă a Dumei şi a Consiliului Comunal. Din acest punct &icirc;ntreg de vedere, populaţia suferă şi interesele ei sunt pereclitate. Mai mult, primarul ales este vădit protivnic stării de lucruri create de Unirea Basarabiei cu Rom&acirc;nia. El atacă pe faţă actele guvernului, după cum dovedesc procesele verbale ale adunării extraordinare a zemstvei Guberniei prezidată de d&acirc;nsul şi protestul lui din 6 iunie &icirc;n contra organizării poliţiei de stat, indispensabilă &icirc;n Basarabia, ca &icirc;n orice altă parte a ţării.‖ [14] &Icirc;n locul Dumei şi a Consiliului orăşenesc al oraşului Chişinău a fost numită o comisie interimară, căreia i s-a &icirc;ncredinţat administrarea gospodăriei orăşeneşti. [15] Peste o lună, conform Decretului Preşedintelui Consiliului de Miniştri ai Rom&acirc;niei № 2720 din 4 octombrie 1918 a fost desfiinţată zemstva gubernială. Atribuţiile exercitate de zemstvă au trecut asupra Consiliului de Directori. Atribuţiile serviciilor de comunicaţii şi sanitar ale zemstvei guberniale au fost preluate de serviciul central tehnic şi serviciul sanitar aflate pe l&acirc;ngă Comisarul General al Basarabiei. Finanţele zemstvei guberniale au fost trecute sub administrarea Directorului finanţelor Basarabiei. [16] Zemstvele judeţene au fost menţinute dar treptat,ele au fost private de o parte din atribuţiile &icirc;ndeplinite de ele anterior. &Icirc;n şedinţa sa din 27 noiembrie 1918, Sfatul Ţării ,, fiind &icirc;ncredinţat că &icirc;n Rom&acirc;nia tuturor rom&acirc;nilor regimul curat democratic este asigurat pe viitor‖ a anulat condiţiile prevăzute de Actul Unirii din 27 martie 1918 şi a declarat ,,unirea necondiţionată a Basarabiei cu Rom&acirc;nia-mamă‖. [17] Odată cu adoptarea acestul Act s-a &icirc;nceput o nouă etapă a procesului de unificare administrativă. &Icirc;n concluzie, menţionăm că procesul redimensionării sistemului administrativ al Basarabiei &icirc;n perioada cercetată a fost marcat şi influenţat de următorii factori ce au fr&acirc;nat acest proces:  Lipsa personalului administrativ pregătit  Instabilitatea funcţiei administrative  Insuficienţa actelor normative de reglementare a activităţii instituţiilor administrative  Lipsa de organizare &icirc;n cadrul instituţiilor administrative.</p></dc:description>
<dc:source>Totalizarea activităţii de cercetare a cadrelor didactice (Vol.2) 10-15</dc:source>
<dc:title>Redimensionarea sistemului administrativ al Basarabiei &icirc;n primele luni după unire</dc:title>
<dc:type>info:eu-repo/semantics/article</dc:type>
</oai_dc:dc>