Articolul precedent |
Articolul urmator |
469 13 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-02-25 19:49 |
SM ISO690:2012 CHICIUC, Ludmila. Cu privire la reflectarea vieţii şi operei poetului Mihai Eminescu în paginile revistei „Viaţa Basarabiei‖ (1932-1944). In: Totalizarea activităţii de cercetare a cadrelor didactice: Secţia Istorie şi Limbi Moderne, 20 aprilie 2007, Cahul. Cahul: Tipogragia Turnul Vechi SRL, 2007, Vol.2, pp. 5-9. ISBN 978-9975-9579-6-0. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Totalizarea activităţii de cercetare a cadrelor didactice Vol.2, 2007 |
|||||
Conferința "Conferinţa ştiinţifică de totalizare a activităţii de cercetare a cadrelor didactice" Cahul, Moldova, 20 aprilie 2007 | |||||
|
|||||
Pag. 5-9 | |||||
|
|||||
Descarcă PDF | |||||
Rezumat | |||||
Ţinutul dintre Nistru şi Prut a trecut în perioada dintre cele două războaie mondiale, prin mari frământări sociale, a cunoscut o evidentă trezire a conştiinţei naţionale şi o imensă activitate de cultivare a spiritului românesc. Ecoul acestor ani şi-a găsit reflectare obiectivă în presa periodică a timpului. Spre fericirea noastră unele ediţii periodice din acele vremuri sau păstrat în fondurile Arhivei Naţionale a Republicii Moldova, în Biblioteca Academiei de Ştiinţe din Moldova şi în secţia Carte Rară a Bibliotecii Naţionale, oferindu-ne posibilitatea, de rând cu alte documente şi materiale, să dezminţim stipulările istoriografiei sovietice despre aşa numita „ocupaţie a Basarabiei‖ în 1918 de către „România burghezo – moşierească‖ şi despre consecinţele „nefaste‖ ale „regimului de ocupaţie‖ pentru cultura şi ştiinţa din ţinut. Dintre periodicele epocii se evidenţia revista „Viaţa Basarabiei‖, care reprezenta, după expresia poetului Nicolaie Costenco, „plămânii spirituali ai Basarabiei‖.1 Revista a început să apară la Chişinău, din anul 1932 devenind „centrul le organizare a vieţii literare‖2 şi de popularizare a ştiinţei (filologice), avându-1 în calitate de director pe Pan Halippa, preşedintele Asociaţiei culturale „Cuvânt Moldovenesc‖. Obiectivele principale ale revistei au fost expuse în articolul –program, „Un cuvânt înainte‖, în care autorul Pan Halippa, scria: „vom căuta să înfăţişăm sufletul românesc basarabean în ceaţa vremurilor apuse şi în splendoarea luminii româneşti de astăzi; ... să cercetăm pământul Basarabiei din punctul de vedere geologic, istoric, etnografic, economic, etc‖.3 Unul dintre scopurile de bază ale revistei era „ţinerea în curent pe cititorul de pe meleagurile basarabene cu literatura noastră românească şi cu problemele de cultură generală‖.4 Realizarea acestor obiective măreţe se înfăptuia prin propagarea informaţiei despre personalităţile de vază ale naţiunii, prin familiarizarea cititorului cu opera marilor clasici ai literaturii române, prin popularizarea contribuţiei aduse de către ei culturii naţionale. În acest context, revista a acordat o atenţie deosebită vieţii şi operei lui Mihai Eminescu, rezervând-ui un număr impunător de pagini. Pe parcursul a 12 ani şi 7 luni de apariţie a revistei au fost publicate 14 documente, care, în mod direct sau indirect, se referă la personalitatea sau opera poetului .5 Chiar în primul număr al revistei găsim prima menţiune despre Eminescu în articolul „Mihail Eminescu în ruseşte‖, semnat cu criptonimele „P.C.‖, din care aflăm despre două poezii eminesciene, traduse în ruseşte de către B. Oxinoit şi trimise redacţiei pentru publicare. Din păcate se constată că aceste poezii nu au mai apărut în numerele următoare ale revistei. În schimb materialul „Mihai Eminescu şi Basarabia‖, publicat în nr. 11-12, anul 1939, al revistei îl prezintă pe domnul doctor B. Oxinoit din Chişinău drept cel de-al şaselea traducător în ruseşte a operei lui Eminescu subliniindu-se că „are marele merit că a tradus aproape întreg volumul de poezii, având drept criteriu ediţia Titu Maiorescu‖.6 Următoarea menţiune despre personalitatea lui Eminescu, respectând cronologia directă a publicării, ţine de popularizarea studiilor despre opera eminesciană. Astfel, nr. 11 al revistei din anul 1934 prezintă o recenzie la lucrarea profesorului Al. Dima cu titlul „Motive hegeliene în scrisul eminescian‖. După cum rezultă din recenzia semnată de V. Cucioianu, „profesorul Al. Dima precizează şi adânceşte înrâuririle hegeliene din întreaga operă a lui Eminescu‖,7 insistând asupra analizei poeziilor unde se cuprind gândurile din sistemul acestui filozof. In anul următor,1935, „Viaţa Basarabiei‖ revine de mai multe ori la opera distinsului poet. De menţionat că nu se vor publica creaţii eminesciene propriu zise, ci mai cu seamă studii asupra operei domniei sale şi creaţii literare speciale ce-1 prezintă pe M. Eminescu, poetul, prozatorul, publicistul etc. Numerele 4 şi 5 ale revistei din anul 1935 au semnalat apariţia la Bucureşti a romanului lui Cezar Petrescu „Luceafărul‖, publicând un capitol întitulat „Teatru românesc sub stăpânire străină: Fragment din „Luceafărul‖ sau romanul lui Eminescu‖.8 Numărul 11-12 din acelaşi an al revistei „Viaţa Basarabiei‖ găzduieşte şi o recenzie la volumul I al romanului în care recenzentul Bogdan Istru apreciază critic evenimentele mai însemnate din romanul pomenit.9 Tot în 1935 „Viaţa Basarabiei‖ inserează un material semnat de Alexandru M. Nicu, care poartă titlul lucrării lui S. Ordeanu: „Mihai Eminescu, pesimist, profet şi economist‖, apărută la Bucureşti în anul 1899. Autorul articolului, Al. Nicu, prezintă analize comparative, aduce argumente din studiile anterioare ale autorilor G. Dobrojeanu - Gherea, N. Pătraşcu, Garabet Ibrăileanu, ş. a., care aveau menirea să combată constatarea lui S. Ordeanu precum că „Eminescu a fost cel mai optimist om de pe faţa pământului...‖10 Prin asemenea articole şi studii revista „Viaţa Basarabiei‖ a popularizat realizările ştiinţifice româneşti şi a contribuit la valorificarea potenţialului ştiinţific din ţinutul nostru. In acelaşi timp, de rând cu publicarea articolelor, revista aduce la cunoştinţa cititorului şi informaţia despre manifestările culturale, din acei ani, consacrate geniului Eminescu. Astfel, revista ne informează că semicentenarul de la trecerea în nemurire a lui Mihai Eminescu a fost consemnat la Chişinău printr-o manifestaţie deosebită la 15 aprilie 1939, în sala Eparhială, organizată de Asociaţia Profesorilor secundari. Evenimentul a fost evocat în paginile revistei în mai multe rânduri. Cronica lui Octav Sargeţiu întitulată „O comemorare a lui Eminescu la Chişinău‖ este publicată în numerele 11-12 din anul 194111 şi 11-12 din 1943.12 Însufleţit de măreţia evenimentului, surprins plăcut de mulţimea de comemoratori, autorul susţine patetic că „şi această provincie şi-a închinat sufletele grandoarei lui Eminescu..., când lespedea celor 50 de ani aşternută pe nefiinţa omului a fost spartă în ţăndări şi poetul se plimba parcă aevea printre comemoratori ca printre teii Copoului odinioară...‖. Ceva mai târziu, la 30 aprilie 1939, Cercul Profesorilor de limbă română din Chişinău, Cercul didactic al profesorilor secundari din Ţinutul Nistru al Asociaţiei Profesorilor secundari din Chişinău au organizat încă o comemorare la care a rostit o conferinţă profesorul G. Negrescu. Textul integral al conferinţei a fost publicat în nr. 6 al revistei „Viaţa Basarabiei‖ cuprinzând 35 de pagini.13 Eruditul profesor G. Negrescu cunoscut publicului basarabean şi prin minunatele lecţii de limbă română de la Universitatea Populară din Chişinău a ştiut să propună pentru conferinţă şi respectiv pentru ediţia „Viaţa Basarabiei‖ un material care după bogăţia factologică, după logica şi forma expunerii poate servi şi astăzi ca model de exprimare, sinceritate şi ataşament faţă de talentul lui Eminescu. In plus materialul se impune prin luxul de amănunte interesante din viaţa şi opera poetului. Eminescu – naţionalistul, în sensul cel mai nobil al cuvântului este prezentat de către profesorul G. Negrescu prin prisma solicitudinii poetului pentru soarta şi problemele Basarabiei. Negrescu invocă studiile politice eminesciene punând accentul pe cele ce tratează chestiunea de drept a Basarabiei, numele, întinderea şi istoria ei începând din secolul al XV- lea până la secolul al XIX - lea. Discursul domnului I. Negrescu se încheie cu propunerea ca „pe alea figurilor culturale a Chişinăului... să apară şi imaginea în bronz a poetului Mihai Eminescu...‖ De altfel, această propunere apare în două numere ale revistei din anul 1939 (5 şi 6). De valoare ştiinţifică incontestabilă este la fel şi lucrarea semnată de R. Marent „Mihai Eminescu şi Basarabia‖14, publicată în nr. 11-12 din acelaşi an ,1939, al revistei „Viaţa Basarabiei‖. Studiul cuprinde 28 de pagini şi se referă la o gamă largă de subiecte ce caracterizează personalitatea şi creaţia lui Eminescu, începând cu elucidarea pătrunderii operei eminesciene în ţinut şi valorificărea ei în Basarabia, continuând cu apărarea de către poet a dreptului istoric al Basarabiei şi încheind cu evenimentele de comemorare a semicentenarului de la trecerea în nemurire a poetului. Lucrarea conţine suficiente informaţii care denotă conceptul istoric al poetului şi dezvăluie spiritul său militant în lupta pentru apărarea adevărului istoric. „Adânc cunoscător al trecutului istoric românesc - sublinia R. Marent, cititor al vechilor cronici şi al letopiseţelor, cunoscător al tuturor problemelor naţionale şi politice, în curent cu toate chestiunile diplomatice ale epocii, marele patriot, nu admitea dezmembrarea Basarabiei de la vechile sale hotare istorice şi geografice... „.15 În încheierea lucrării sale R. Marent exprimă convingerea că Basarabia nu va uita niciodată „gigantul‖ de la Ipoteşti „pentru că în momentele grele ale anilor 1877-78 pana lui distinsă a scris atâtea articole puternice în favoarea drepturilor sale seculare...‖.16 De la mijlocul anului 1940 şi până în iulie 1944 revista „Viaţa Basarabiei‖ continuă să apară la Bucureşti. In această perioadă de către Pan Halippa este semnat materialul „Mihai Eminescu la Odesa‖, care include textele a trei scrisori eminesciene expediate de la Odesa. Ele erau adresate domnilor Vasile Burlă, profesor filolog şi colaborator la „Convorbiri literare‖, Novlene, un prieten al poetului şi Lermontov, consulul rus la Iaşi. Ulterior cercetătorii C. Popovici şi E. Levit au folosit aceste scrisori în investigaţiile lor ştiinţifice privitoare la viaţa şi opera lui Mihai Eminescu, iar poetul N. Dabija începe cu aceste scrisori volumul de eseuri „Pe urmele lui Orfeu‖17 . Studiul „Semnificaţia naturii în poezia lui Eminescu‖ semnat de Gheorghe Stoian, publicat în nr. 9-10 din anul 1943 este ultima referire a revistei la marele Eminescu. Redacţia revistei numai prin publicarea materialelor referitoare la M. Eminescu deja a demonstrat realizarea la gradul superlativ a obiectivelor ei stabilite în articolul program. Selectarea foarte exigentă a studiilor şi articolelor expuse, gradul înalt ştiinţific al publicaţiilor, evidenţiază contribuţia reală a revistei la dezvoltarea şi popularizarea ştiinţei în Basarabia la general şi dezvăluirea aspectelor noi din viaţa şi opera lui M. Eminescu în particular, iar cititorii au avut posibilitatea prin mijlocirea revistei „Viaţa Basarabiei‖ de a-1 cunoaşte mai în de aproape pe Luceafărul literaturii române. |
|||||
|