La sat pentru clarinet și pian este o lucrare de maturitate a compozitorului Vasile Ijac și datează din anul 1950. Partitura, existentă doar în manuscris în arhiva Muzeului Banatului din Timișoara, are însemnarea compozitorului cu aprobarea lucrării de către Comisia Uniunii Compozitorilor Filiala Timișoara, în data de 22.VI.1950, de către conf. M. Mihăescu. Prima audiție a avut loc în anul 2004 în sala Orpheum a Facultății de Muzică și Teatru din Timișoara. La sat pentru clarinet și pian este inspirată din folclorul muzical bănățean. Aluzia sugestivă este redată atât prin titlul lucrării cât și prin diagramele structurilor arhitectonice ale acestora, care se încadrează în suitele instrumentale cu formă liberă specifice zonei Banatului, caracterizate prin alternarea părților lente cu cele rapide. Lucrarea La sat este o prelucrare a partiturii cu același nume, dedicată în exclusivitate pianului, făcând parte din ciclul Trei piese pentru pian op. 5, alături de Elegie și Vals, scrise în anul 1928. În varianta dedicată clarinetului și pianului, compozitorul Vasile Ijac experimentează conceptul tonalității lărgite, specific perioadei în care se încadrează lucrarea în contextul creației europene. Partitura se caracterizează prin utilizarea unui limbaj polimodal identificat din analiza structurilor care se manifestă în plan orizontal, armonia de tip modal care reiese din verticalizarea orizontalului, dând naștere unor structuri și intonații specifice.
La sat pentru clarinet și pian dovedește preocuparea compozitorului de a lărgi spectrul timbral al acesteia. Dedicată în primă fază pianului solo, varianta pentru clarinet și pian reprezintă un exercițiu de virtuozitate pentru ambele instrumente.