Narațiunea Ultima lună de toamnă de Ion Druță: de la text la filmul omonim
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
98 5
Ultima descărcare din IBN:
2022-05-11 22:36
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
791.43+821.135.1(478).09 (1)
Divertisment. Jocuri. Sport (1253)
Literatură romanică balcanică (Literatură română) (1697)
SM ISO690:2012
BOHANŢOV, Alexandru. Narațiunea Ultima lună de toamnă de Ion Druță: de la text la filmul omonim. In: Simpozionul național de studii culturale: dedicat Zilelor Europene ale Patrimoniului . Ediția 3, 28 septembrie 2021, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Fox Trading SRL, 2021, p. 12. ISBN 978-9975-3358-7-4.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Simpozionul național de studii culturale:
Ediția 3, 2021
Simpozionul "Simpozionul naţional de studii culturale"
Chişinău, Moldova, 28 septembrie 2021

Narațiunea Ultima lună de toamnă de Ion Druță: de la text la filmul omonim

CZU: 791.43+821.135.1(478).09

Pag. 12-12

Bohanţov Alexandru
 
Institutul Patrimoniului Cultural
 
Disponibil în IBN: 28 septembrie 2021


Rezumat

Menționăm ab initio că lectura cinematografică a celebrei nuvele în viziunea regizorală a lui Vadim Derbeniov (1965, după un scenariu de Ion Druță) este fidelă textului literar, care a fost transfigurat într-o impresionantă „țesătură filmică” congruentă cu obiectul estetic original. În fond, structura filmului (ca și a narațiunii, de altfel) e doar în aparență simplă, întrucât în straturile sale de profunzime se regăsește o subtilă întrepătrundere a efluviului liric cu o acută substanță dramatică. Altfel zis, angrenajul simbolistic al structurii compoziționale este dislocat mai mult în subtext, decât în textul propriu-zis. Ecranizarea narațiunii Ultima lună de toamnă aduce în prim-plan personajul arhetip al unei eterne drame umane – „părinți și copii” – o constantă a literaturii universale dintotdeauna. Însă mesajul esențial al acestei pelicule ține de rosturile fundamentale ale existenței omenești. De aceea, filmul presupune mai multe niveluri de semnificare și interpretare. Unul dintre ele ar fi cronotopul drumului. Un alt aspect. În artele audiovizuale sunt vehiculate structuri închise și deschise. Se consideră că prima categorie e apropiată de cinematografie, pe când filmului de televiziune i s-ar potrivi structura mixtă. Credem că problema dată nu se pune atât de tranșant. Filmul francez Fabuleux destin d’Amélie Poulain (2001, Premiul César) poate fi circumscris structurii mixte. Sau pelicula Ultima lună de toamnă. Filonul liric al narațiunii filmice și încărcătura nostalgică pe care o resimțim în rostirea și gesturile protagonistului (în rol Evgheni Lebedev), coroborate cu vocea din off a naratorului, aparținând unui actor de renumele și geniul lui Innokenti Smoktunovski, face ca mesajul acestei capodopere a cinematografiei naționale să nu fie văduvit substanțial – de semantica sa originară, în primul rând – și în proiecția de pe micile ecrane.