În cercurile academice filosofia marxist-leninistă este bine cunoscută. La fel, se cunoaște și care au fost premisele acestei filosofii. Conform acestei învățături, cele trei izvoare și cele trei părți componente ale marxism-leninismului sunt: filosofia clasică germană, socialismul utopic francez și economia politică engleză. La rândul său, din filosofia clasică germană este evidențiată concepția filosofică a lui Hegel și, în special, învățătura lui despre dialectică, care a fost răsturnată de către K. Marx (nu fără ajutorul lui Feuerbach) și folosită ca instrument în abordarea fenomenelor realității sociale și științifice. Noi dorim să scoatem în evidență din această dialectică următoarea teză: tot ce este real este și rațional și tot este rațional este și real. Această metodă de abordare și cercetare a realității a fost dominantă și unica susținută de către autoritățile sovietice, ceea ce și a adus, din punctul nostru de vedere, la falimentul acestui regim, iar mai exact la falimentul modului de abordare și de cercetare în știință. În cercetarea noastră dorim să prezentăm critica lui L. Blaga efectuată asupra acestei dialectici sau, cum o numește filosoful român, antinomie dialectică hegeliană și să arătăm inconsistența ei pentru cercetarea științifică, pentru progresul și descoperirile științifice, în mod special. Filosoful român opune antinomiei dialectice propria sa antinomie – antinomia dogmatică sau cunoașterea luciferică, cum o numește cu altă ocazie. Din punctul lui de vedere, antinomia dogmatică vizează o contradicție dintre concepte care nu-și găsesc soluția în concret. Soluția paradoxiei dogmatice este postulată în transcendent, este expresia unui mister. Dezvoltarea științei se desfășoară de la un minim de incomprehensibilitate spre un maxim de incomprehensibilitate, adică de la o problemă la altă problemă (cum ar spune filosoful englez K.R. Popper), are loc procesul de problematizare. Pe când, în paradoxia dialectică, contradicția își găsește soluția într-un concept concret din realitate. În felul acesta, se taie din start orice încercare de problematizare, de formulare a unui mister, cum ar zice L. Blaga. Întrebările sunt reduse la realitate (tot ce este real este și rațional și tot este rațional este și real), nu sunt orientate spre spațiile neexplorate. Metoda hegeliană, fiind perfect logică, este suficientă sieși, se închide în sine, nu este deschizătoare de probleme și prin aceasta blochează orice încercare de cucerire a necunoscutului, este falimentară.