Valoarea calitativ-estetică a unui produs al artelor plastice sau design se impune prin aceleași criterii de apreciere sau evaluare, comune tuturor produselor artistice. În mare parte estetica, ca și disciplină filosofică, se preocupă de crearea unor legități, raporturi, corelații, criterii sau unor atitudini față de categoria sa fundamentală – frumosul. Aceasta subsumează tot ceea ce e reuşit, plăcut, acceptat sau apreciat pozitiv de oameni, capabili să-l perceapă. Frumosul este înțeles atât prin ordinea lumii exterioare, cât şi prin armonia perceptivă a lucrurilor senzitive sau a celor raționale lucide. Reieșind din aceste considerente, valoarea estetică nu poate fi anticipat programată sau calculată, deoarece se produce doar prin creație și intuiție individuală. Analizată în planul istoric al evoluției artelor plastice, dimensiunea valorii estetice este determinată prin corelația perceptivă a omului (creatorului), pe de o parte, şi evoluţia mediului sau ambianței socio-culturale, pe de altă parte. Astăzi, valoarea estetică a produsului este considerată în egală măsură o dimensiune fizică şi psihologică, care derivă din aceleași categorii de apreciere a artelor plastice prin formă și mesaj. Fenomenul este observat în mediul contemporan prin puternica interferenţă între industrie şi artă, ce demonstrează o interpătrundere a valorii artistice în universul obiectelor. Întâlnim tot mai des conceptul de estetică industrială cu referire atât la elemente de proiectare, cât şi la elemente de psihologie a formelor sau sociologie a gusturilor; estetica mărfurilor cu referire la marketing, merceologie, management etc., de asemenea, și estetica designului care se referă la intenţie, schemă de abordare a unei lucrări, construcţie, proiectare, compoziţie. Prin acest ultim concept se exprimă și ramura artistică a designului interior, care în perioada contemporană a devenit un proces complex de concepere şi proiectare a frumosului din mediul spațiilor interioare. Designul interior include în procesul creativ diverse domenii de activitate artistică, ştiinţifică și tehnică, care favorizează o extindere sau evoluție a artei aplicate spre domeniul tehnicii. În elaborarea designului interior se includ numeroase legități ce țin de ergonomie, fizica construcțiilor, criterii funcționale și utilitare etc., conectate la viziunea estetică a proiectului. Realizarea frumoasă a anturajului estetic se datorează unor soluții optime de echilibru plastic, textural și factural, de ordonare ritmico-dinamică a formelor, de proporționare a elementelor vizual active, de combinare coloristică, de integrare stilistică, de iluminare ș.a. Coordonând inteligent principiile estetice menționate, poate fi obținut un proiect de design interior reușit, ancorat la viziunea și conceptele estetice ale mediului contemporan. În acest context, valoarea estetica joacă rolul primordial în aprecierea și percepția sesizabilă a ambientului interior, creând asociații cu starea de spirit sau atmosfera dominantă în spațiul interior.