There are many instances in the history of education when some education systems brought a substantial contribution to the evolution of teaching methods and formulated advanced models of pedagogic thinking. This paper studies examples from France and Quebec in teaching the arts in schools, with reference to both art and culture. It begins with a brief description of the three paradigms of arts teaching: classic, modern, and contemporary. These categories determine the structure of this paper. The author then presents the measures taken in France in order to integrate the cultural dimension in teaching the arts. These measures are in line with the more general French strategy of democratization in artistic education, and of universal access to art and culture in view of a better intercultural comprehension. In Quebec, the main aim is the learner’s ability to create and appreciate art, which makes it a priority to integrate the cultural dimension in artistic education. In the Republic of Moldova, these two examples could be a source of inspiration for the following amendments of the curriculum.

Istoria educaţiei cunoaşte suficiente exemple când unele sisteme de învăţămînt au contribuit substanţial la evoluţia metodelor de instruire şi au oferit modele avansate de gândire pedagogică. Textul abordează exemple din Franţa şi Québec în ceea ce priveşte referinţa artistică şi culturală în cadrul educaţiei plastice şcolare. De la bun început se face o scurtă caracteristică a celor trei paradigme ale învăţămîntului artistic: paradigma clasică, modern şi contemporană, astfel conturându-se aria reflecţiilor tratate în articol. Autoarea expune în continuare acţiunile întreprinse în Franţa în favoarea integrării dimensiunii culturale în învăţămîntul artistic. Aceste acţiuni se înscriu în demersul general francez vizând democratizarea educaţiei şi accesul tuturor la arte şi cutură, facilitând astfel comprehensiunea interculturală. Programul québechez insistă în primul rând pe competenţa elevului de a realiza creaţii proprii şi de a aprecia opera de arta, făcând în acelaşi timp o prioritate din integrarea dimensiunii culturale în educaţia artistică şcolară. Multiple studii, documente şi recomandări oficiale sunt citate pentru a confirma aceste idei. În condiţiile absenţei unui demers de integrare culturală în programele din Moldova, aceste două exemple i-ar putea servi ca sursă de inspiraţie pentru următoarele ameliorări şi modernizări curriculare.