Începând cu perioada anilor 1993-94 consumul apei în or.Chişinău scade semnificativ şi constituie în anii 1999-2000 (conform datelor de pe bonurile de plată) în mediu 70-75 litri / om / 24 ore în perioada caldă a anului şi 30-35 litri/ om/24 ore în perioada rece. Indicii morbidităţii generale în mun. Chişinău sunt într-o creştere moderată fiind în 2001 incidenţa de 4302,1, iar în 2003 - 4818,8 cazuri la 10.000 locuitori. Tendinţa de creştere a morbidităţii se înregistrează şi în cazul bolilor aparatului digestiv şi celui genitourinar. Nivelul morbidităţii populaţiei urbane este mult mai mare decât al populaţiei rurale din cauza diferenţei de adresabilitate a lor la asistenţa medicală. De exemplu, în 2003 incidenţa bolilor aparatului respirator la populaţia urbană a constituit 909,5, iar la cea rurală – 362,7 cazuri la 10000 locuitori. Apa apeductului din oraşul Chişinău este mult mai calitativă decât apa din fântânile grupei de control, cât şi faţă de apa fântânilor din satele mun. Chişinău. De exemplu, aşa indice al mineralizării apei ca reziduul fix corespunde cerinţelor igienice după valorile medii şi constituie în apa fântânilor folosite de lotul control 915,9 ± 12,5 mg/dm³, este mult mai mic în apa din apeduct – 383,1 ±16,9 mg/dm³ (P<0,001) şi este considerabil mai mare în apa fântânilor folosită în sectorul rural (1350±114,5 mg/dm³, P<0,001).Aceeaşi legitaţie are loc în privinţa aşa indici ai compoziţiei chimice a apei ca substanţele în suspensie, sulfaţii, hidrocarbonaţii, calciul, magneziul, suma K+Na, clorurile. Din numărul total de mostre de apă din satele municipiului Chişinău 29,0% depăşesc normativul de reziduu fix de 1500 mg/dm³. Nu corespunde cerinţelor igienice valoarea medie a conţinutului de sulfaţi în apa fântânilor de la sate.Valorile medii ale durităţii totale a apei lotului control constituie 10,8±0,35 mmol/dm³, în fântânile urbei - 14,96±1,2 (P<0,01), în cele din sate -17,04±0,8 mmol/dm³(P<0,001), în apa din apeduct - 5,5±0,1 mmol/dm³(P<0,001). Rezultatele cercetării argumentează necesitatea elaborării măsurilor profilactice orientate spre îmbunătăţirea sistemului de aprovizionare cu apă potabilă, care pot fi realizate prin acţiuni conjugate, intersectoriale ale structurilor statale, formaţiunilor nonguvernamentale şi a fiecărui cetăţean în parte.