Articolul, conceput sub aspectul ştiinţific-teoretic şi practic-aplicativ, abordează problema strategiilor de formare a competenţelor muzicale. În această cercetare, strategiile didactice sunt concretizate prin strategii specifice, elaborate în raport cu specificul disciplinei educaţia muzicală. Studiul nostru se concentrează pe analiza şi delimitarea strategiilor specifice disciplinei educaţia muzicală, prin care propunem un traseu teoretic, cu modalităţi practice de formare a competenţei de aplicare contextualizată a cunoştinţelor muzicale la elevi, în activităţile muzical-didactice la lecţie. Strategiile specifice educaţiei muzicale se manifestă prin următoarele aspecte: (a) ştiinţific (strategiile specifice muzicii sunt parte componentă a ştiinţelor educaţiei); (b) descriptiv (strategiile reprezintă un algoritm al procesului educaţional, incluzând ansamblu de obiective, conţinuturi, metode şi mijloace specifice muzicii); (c) acţional (realizarea procesului tehnologic propriu-zis, funcţionarea tuturor mijloacelor: instrumentale, metodologice, pedagogice; (d) emoţional-afectiv (influența muzicii asupra elevului). În opinia noastră, cei mai buni profesori sunt acei, care sunt capabili să combine metodele şi tehnicile de predare-învăţare-evaluare în toate modurile posibile, pentru atingerea scopului propus. Strategiile specifice educaţiei muzicale nu sunt proiectate ca o structură fixă, ci ca una dinamică, adaptabilă la conţinuturile specifice de predare-învăţare. Ca rezultat al contopirii strategiei de predare şi strategiei de învăţare strategia de formare a cunoștințelor se constituie la intersecţia strategiilor celor doi parteneri ai procesului de instruire, profesorul şi elevul. Activitățile specifice procesului de formare a cunoștințelor muzicale pot fi identificate din perspectiva celor doi actori ai educației, profesorul și elevul. Din acest punct de vedere este oportun să vorbim despre strategii specifice de formare a cunoştinţelor muzicale la elevi. Din perspectiva profesorului, procesul de predare este activitatea specifică realizată în cadrul procesului de învățământ, iar din perspectiva elevului, activitate specifică, înțeleasă în sens psihologic, este activitatea de învățare ca efect imediat și de perspectivă a predării. Strategiile de formare a cunoștințelor muzicale pot fi clasificate după criterii specifici propuse în articol.