Dreptul la apărare este unul fundamental care îşi găseşte sediul normativ de incriminare în principalele acte normative care reglementează activitatea organelor de ocrotire a normelor de drept, inclusiv de aplicare a legii în practica judiciară. Fără apărător, practic este imposibil a fi derulat un proces judiciar. Avocatul, ca orişicare participant la un proces judiciar, în activitatea sa profesională este obligat să se conducă doar de normele juridice ale cadrului legal, iar în cazul comiterii unor ilegalităţi, acesta este pasibil de răspundere penală, civilă, contravențională, inclusiv de răspundere disciplinară. Aşadar, în conţinutul demersului ştiinţific din ordinea care succede ne propunem să realizăm o analiză a procedurii de retragere a licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat ca urmare a falsificării probelor.

The right of defense is a fundamental one that finds its normative headquarters of incrimination in the main normative acts that regulate the activity of the law enforcement authorities, including the application of the law in the judicial practice. Without a defender, it is virtually impossible to conduct a lawsuit. The lawyer, like any participant in a judicial process, in his professional activity is obliged to be guided only by the legal norms of the legal framework, and in case of committing illegalities, he is liable to criminal, civil, contravention liability, including disciplinary liability. Therefore, in the content of the scientific approach in the order that follows, we intend to perform an analysis of the procedures for revoking the license to practice law as a result of falsifying evidence.