Interesul lui B. P.-Hasdeu pentru mitologia autohtonă şi-a găsit expresie într-o serie de investigaţii folcloristice în cadrul cărora au fost supuse discuţiei mai multe aserţiuni, opinii şi probleme de cercetare din spiritualitatea geto-dacică. Mitologia autohtonă, în expresia ei modernă, se sprijină pe valorificarea tradiţiilor populare, dezvăluie modalităţi de transfigurare artistică a realităţii prin prisma viziunilor şi reprezentărilor ce caracterizează personalitatea creatoare a poporului român. Arhetipul Dochiei, la care exegetul revine de mai multe ori, constituie un model ipotetic, un simbolul emblematic al unui spaţiu sacru de valori, circumscris în aspectele sale fundamentale. Dochia, personificarea străvechii Dacii, simbolizează, în accepţia lui Hasdeu, constituirea istorică a românilor, care, în acelaşi timp, se încadrează şi în resorturile unui cadru natural văzut în dimensiunile descriptive ale imaginaţiei dacice în strânsă legătură cu miturile statorniciei.

Hasdeu’s interest for autochthon mythology found its embodiment in a series of investigations folklore, where discussion were proposed more assertions, opinions, research issues of spirituality Dacian. The autochthon mythology in its modern expression is based on the traditions, revealing ways of artistic transfiguration of reality in terms of visions and representations that characterizes the creative personality of the Romanian people. The archetype of Dochia that returns repeatedly is a hypothetical model, is an emblematic symbol of a sacred space circumscribed aspects of its fundamental values. Dochia is the personification of the ancient Gauls, it symbolizes in the acceptation of B. P. Haşdeu historical setting of the Romanians, but also a fall in natural springs descriptive saw the size of the imagination Dacian, closely related to the same myth of steadiness.