The study aims to trace the numerical evolution of the engineering profession until 1939 focusing on the social and economic dimension. In this sense, my approach relies on the theory of professionalisation, the basic premise being that the profession is a constructed social identity and a social mobility elevator created by the state. According to this theory, the development of a specific educational training system is an essential prerequisite in this process. The study also discusses the main traits of polytechnic education in Romania, with a special focus on the Polytechnic School in Bucharest. Finally, the study analyzes the situation of the engineers’ body in Romania during 1938, using data extracted from the Asociația Generală a Inginerilor fron România [The General Association of Engineers in Romania] (AGIR) yearbook, with the aim of highlighting the contribution of polytechnic schools in Romania to the numerical development of the engineering profession. The preliminary conclusion of this study is that engineers prepared the ground for the development of a new approach to economics, society, and politics that contributed to the increasing role played by the state in the late 1930s.

Studiul relevă evoluția numerică a inginerilor din România până în anul 1939, analizând prerechizitele socio-economice care ar fi putut contribui la alegerea studiilor inginerești. În acest sens, utilizez conceptele teoriei profesionalizării, premisa de bază fiind că profesia este o identitate socială construită ce implică promisiunea mobilității sociale ascendente. Conform acestei teorii, dezvoltarea unui sistem specific de formare educațională este o condiție esențială în acest proces. Studiul analizează principalele trăsături ale învățământului politehnic din România, cu un accent special pe Școala Politehnică din București, de-a lungul a mai bine de 60 de ani. În ultima parte, studiul analizează situația corpului inginerilor din România în anul 1938, folosind date extrase din anuarul Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR), cu scopul de a evidenția contribuția învățământului politehnic din România la dezvoltarea numerică a profesiei de inginer. Concluzia preliminară a acestui studiu este că, la sfârșitul perioadei interbelice, inginerii au devenit promotori ai unei noi abordări economice, sociale și politice în România, care promova creșterea rolului jucat de stat în toate palierele societății.