Primul Mare Congres al Romilor din România interbelică – unul din primele manifestări civice evocative ale Mișcării Internaționale a Romilor
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
360 18
Ultima descărcare din IBN:
2024-01-29 22:51
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
94(=214.58)(498) (4)
Istoria României. Republica România (133)
SM ISO690:2012
DUMINICA, Ion. Primul Mare Congres al Romilor din România interbelică – unul din primele manifestări civice evocative ale Mișcării Internaționale a Romilor. In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 13, 27-28 mai 2021, Chișinău. Chișinău: Institutul Patrimoniului Cultural, 2021, Ediția 13, p. 83. ISBN 978-9975-84-140-5. DOI: https://doi.org/10.5281/zenodo.4966094
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare
Ediția 13, 2021
Conferința "Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare"
13, Chișinău, Moldova, 27-28 mai 2021

Primul Mare Congres al Romilor din România interbelică – unul din primele manifestări civice evocative ale Mișcării Internaționale a Romilor

DOI: https://doi.org/10.5281/zenodo.4966094
CZU: 94(=214.58)(498)

Pag. 83-83

Duminica Ion
 
Institutul Patrimoniului Cultural
 
Disponibil în IBN: 28 iulie 2021


Rezumat

După dezrobirea țiganilor din principatele dunărene (Moldova și Țara Româneacă), produsă abia la jumătatea secolului al XIX-lea, transformarea identitară de la categoria socială oprimată „țigani robi” spre comunitatea etnică afirmativă „cetățeni romi (cu drepturi depline)” a cunoscut o perioadă semicentenară de căutări: oscilând între emigrare, asimilare, emancipare sau afirmarea propriei etnicităţi. Reformele politice inițiate în România interbelică, declanșează în mediul comunității rome un proces latent de modernizare, reliefând primele semne de emancipare social-culturală. Semnarea de către regele Ferdinand I al României la 14 noiembrie 1918 a Decretului-lege cu privire la reforma electorală – va introduce votul universal, egal, direct, secret și obligatoriu pentru toți cetățenii de sex masculin cu vârsta de peste 21 de ani (indiferent de apartenența etnică). Astfel, cadrul normativ democratic instituit în România interbelică, a oferit comunităților etnice oportunitatea de a crea și a activa în propriile organizaţii etnoculturale și politice. Pe lângă un șir de beneficii comunitare obținute: prima Grădiniță de copii romi, primele Organizații rome, primele Ziare rome și primele Culegeri ale folclorului rom (publicate la inițiativa asumată a liderilor romi și cu suportul financiar al organizațiilor rome) – procesul de emancipare social-culturală al romilor din România interbelică a generat una din primele manifestări civice evocative în istoria Mișcării Internaționale a Romilor. Subiectul comunicării va releva procesul de pregătire și desfășurare a primului Mare Congres al Romilor din România interbelică, care a avut loc în orașul București la 8 octombrie 1933. Vor fi evidențiate aspectele esențiale abordate de către delegații Congresului Romilor din România, axate pe necesitatea de a combina eforturile de „redeșteptare” a romilor prin promovarea valorilor etnoculturale și protejarea drepturilor profesionale. Vor fi prezentate portretele civice ale celor două personalități, care au inițiat, modelat și au gestionat Mișcarea de Emancipare Civică a Romilor din România: Calinic I. Popp Șerboianu, promotorul spiritual și inițiatorul procesului de „redeșteptare” a romilor (autorul Programului de Iluminare a Romilor prin Cultură și Asistență Socială) și Gheorghe Lăzărescu-Lazurică, organizatorul principal al Primului Mare Congres al Romilor din România, președintele ales al Uniunii Generale a Romilor din România.