Istoria cinematografiei naționale ne demonstrează că evoluția filmului biografic de nonficțiune a debutat cu subiecte dedicate unor personalități marcante. Acestea erau incluse în revista cinematografică de actualități „Moldova sovietică”, încă până la 1952, anul fondării studioului de filme documentare și cronică cinematografică din Chișinău. Din 1957, după fondarea studioului „Moldova-film”, se lansau deja mai multe subiecte, dedicate unor personalități din domeniul artei și culturii. Spre exemplu, subiectele despre clasicii literaturii noastre Mihai Eminescu și Ion Creangă. În 1961 la studioul „Moldova-film” apare primul film istorico-biografic „Legendarul comandant de brigadă” (regizor A. Litvin) – un elogiu lui Grigore Kotovski, fiind apoi urmat de alte filme consacrate unor eroi ale timpurilor respective: Pavel Tkacenko, Elena Sârbu, Tamara Cruciok. Toate aceste lucrări prezintă o anumită valoare documentară, dar sunt dominate de un pronunțat caracter propagandistic, fiind concepute într-o tonalitate oficială și gratuit elogioasă. Un nou nivel, sau etapă de afirmare, a filmului istorico-biografic național poate fi remarcată la finele anilor ’60 începutul anilor ’70, când în acest gen debutează cineaștii: Emil Loteanu („Academicianul Tarasevici”), Andrei Buruiană („Ștefan Neaga”), Vlad Druc („Ion Creangă”). Dar în mod deosebit ideea de biografie, de destin, de viață predomină în creația cinematografică a lui Anatol Codru, care a avut un rol semnificativ în etapa de afirmare a acestui gen dificil de film de nonficțiune În această perioadă A. Codru aduce prin filmele sale, „Alexandru Plămădeală”, „Alexei Șciusev”, „Dimitrie Cantemir”, „Vasile Alecsandri”, un suflu nou în contextul filmelor realizate până la el, impunându-se printr-o viziune poeticofilosofică asupra destinelor și creației personalităţilor, care au contribuit la prosperarea spirituală a neamului. Într-un mod subtil aceste filme, cu protagonişti – reprezentanţi ai diverselor timpuri, ne demonstrează faptul că odată cu evoluția societății identitatea națională/ spirituală se află într-o continuă redefinire. Astfel, funcțiile de bază (civică, educativă, estetică ș.a.) ale filmului istoricobiografic determină factorii interesului sporit al consumatorilor. Iar cercetarea acestor categorii de filme prezintă interes prin valorificarea activității protagoniștilor concomitent cu elucidarea măiestriei cineaștilor implicați în acest gen al filmului de nonficțiune.