Vom porni interpretarea noastră asupra vestimentației ca formă de comunicare de la ideea conform căreia oamenii au fost şi sunt, prin excelenţă, fiinţe sociale, care comunică mult şi leagă relaţii între ele – deci, au nevoie de instrumente cât mai bune pentru a comunica eficient şi armonios. Omul tradiţional conştientiza, însă, mai mult natura sa de fiinţă cosmică. Comunicarea nu viza, aşadar, doar planul orizontalului, ci, de asemenea, pe cel al verticalului. Limbajul nonverbal i-a oferit cele mai bune forme, care să-i permită un contact permanent şi total cu Totul. Aceste forme de interacțiune a omului cu orizontala sau cu verticala vor sta în atenția noastră, identificând anumite elemente, capabile să descopere și să redescopere această funcție de comunicare a unor elemente de port, privite în înteriorul relației tradiție-inovație-kitsch.