Nunta a fost și va rămâne cel mai spectaculos eveniment din viața fiecărui om. Desigur, de la o generație la alta, ceremonialul nupțial, inclusiv vestimentația mirilor, a comportat schimbări modernizatoare, înregistrând caracteristici diferite, condiționate de anumite circumstanțe istorice, politice, ideologice, culturale și/sau sociale. Din această perspectivă, nunțile predecesorilor noștri, în special a celor din a doua jumătate a secolului XX, cu toate elementele definitorii, nu au fost întotdeauna aceleași. După cum arată titlul, scopul comunicării este analiza vestimentației mirilor, în contextul petrecerii căsătoriilor efectuate în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească în anii 1950–1980. Instrumentul informațional de bază, utilizat în abordarea subiectului, este sursa iconografică (fotografia de epocă), care acumulează valoare de document, iar arealul de colectare al acesteia cuprinde zona de centru și de sud-est a republicii. Dacă este să ne referim la efectele regimului sovietic asupra spațiului dintre Prut și Nistru în materie de ceremonial nupțial, putem evidenția faptul că în perioada vizată se observă o marginalizare vădită a datinilor și tradițiilor, legate de petrecerea organizată cu prilejul unei căsătorii. În ceea ce privește vestimentația tinerilor, deși costumul mirelui este tot atât de important (prin îmbrăcarea ansamblului de piese constituit din pantaloni și sacou) ca și cel al miresei, totuși, transformările cele mai evidente au fost înregistrate în costumul acesteia (rochie albă, văl și coroniță sau cunună), fapt care confirmă procesul continuu de modernizare și uniformizare cu mediul urban și sistemul sovietic. Astfel, dacă în anii ’50 se mai observă mixajul dintre obiceiurile vestimentare vechi și noile tendințe (de exemplu, este adaptată încălțămintea mirilor, se trece de la cizmele grosolane și irespirabile la pantofii albi de mireasă și negri de mire, cu mult mai practici și mai eleganți), ulterior, pătrunderea modei în stil sovietic pune în evidență modernizarea vestimentației în cadrul nunții și renunțarea treptată la portul tradițional (care se mai perinda cu mici excepții în diferite zone). Începutul anilor ’60 s-a remarcat printr-o surprinzătoare deschidere a mireselor către nou, unde gustul sovietic de scurtare a lungimii rochiei s-a impus cu repeziciune. Cu toate acestea, în anii ’70 rochia albă și lungă o înlocuiește deja pe cea scurtă. La începutul anilor ’80, pălăria de mireasă ia locul coroniței de pe cap. O adevărată invenție sovietică – julietka, devine ulterior visul oricărei mirese din RSSM. Totodată, la capitolul costumelor destinate mirilor se înregistrează o deschidere mai puțin conservatoare în ceea ce privește paleta de culori, făcându-și apariția costumele de culoare albă.