Portul popular din Valea Jiului ocupă primul loc în ansamblul manifestărilor populare jieneşti, reprezentând un mijloc de exprimare a valorilor spirituale, definindu-se în acest context ca o remarcabilă realizare artistică. Piesele costumului popular sunt caracterizate de simplitate şi robusteţe, reflectând însuşi modul de viaţă şi firea oţelită a locuitorilor din această zonă preponderent muntoasă. Liniile drepte ale croiului, materialul gros al pănurii şi al ţesăturilor pentru şorţuri, catrinţe şi rochii de lână, lungimea unor piese ca şubele, cojoacele, chepenegele, cămăşile femeieşti şi bărbăteşti, contrastul dintre culoritul, de regulă sobru, precum şi alte carcateristici ale costumului reflectă tocmai modul de viaţă al jienilor. În liniile sale fundamentale portul păstrează caracteristicile specifice unei populaţii care vreme de secole s-a îndeletnicit cu agricultura, păstoritul şi creşterea vitelor, ceea ce îi conferă un caracter funcţional. Costumul popular jienesc nu reprezintă o particularitate a regiunii, ci se prezintă ca una dintre variatele tipuri ale portului transilvănean, dar cu elemente particulare care conferă specificitate, elemente care au cunoscut o evoluţie continuă, de influenţe necontenite şi de coexistenţă a mai multor forme paralele în structura pieselor de costum, o sinteză nouă de elemente vechi. Preferinţele stilului estetic sunt percepute nu numai pe plan exterior, ci şi pe plan interior, ca reflectări ale unor atitudini psihice, ale unor procese interioare adânci, dispoziţii şi reacţii ale sufletului omului creator de cultură materială şi spirituală. Se observă o simetrie statică, sculpturală a costumului, cu un fond neutru, alb, brun sau negru, o slabă dezvoltare a câmpurilor ornamentale, o sintaxă decorativă simplă, o organicitate şi logică stringentă a ideoplasticii ce dă naştere motivului ornamental propriuzis, un colorit sobru, toate acestea reprezentând principalele sale caractere estetice.