Articolul dat este dedicat tratării dirijorale a „Dansurilor simfonice” semnate de fondatorul școlii componistice norvegiene E. Grieg în 1898. În centrul atenţiei autorului se află metodele de asimilare a folclorului norvegian în partitura simfonică. Sunt idenitificate și analizate diferite genuri folclorice de dans cum ar fi halling sau springdans, iar în sonoritățile orchestrale se observă influența particularităților timbrale ale instrumentelor de origine folclorică: langeleik și hardingfele. Autorul elaborează unele recomandări ce țin de redarea adecvată a conceptului componistic.

This article is dedicated to the conductor’s treatment of „Symphony dances” signed by the founder of the Norwegian composing school E.Grieg in 1898. In the center of the author's attention are the methods of assimilating of the Norwegian folklore into the symphonic score. Different genres of folk dance, such as halling or springdans, are identified and analyzed, but in the orchestral sonorities the influence of the timbre particularities of the instruments of folkloric origin — langeleik and hardingfele — are observed. The author elaborates some conductor’s recommendations regarding an adequate transmission of composer’s concept.