Semantica cuvintelor polisemantice reprezintă un sistem cu o structură ierarhică riguroasă, caracterizată prin existenţa a trei tipuri de relaţii: coordonatoare, subordonatoare şi coordonatoare-subordonatoare. Tipurile identificate au un caracter universal, tipul subordonator fiind cel mai frecvent şi cel mai variat, materializându-se într-un număr finit de subtipuri concrete: 1) incluziv de treaptă, 2) omogen, 3) eterogen, 4) omogen-eterogen şi 5) mixt. Relaţiile dintre sememul derivant şi cel derivat sunt de dependenţă unilaterală, de aceea sememul motivat presupune existenţa unui semem motivant, în acelaşi timp sememul derivant conţine potenţialitatea producerii unui sau altui semem, adică are orientare activă.