În cadrul prezentului demers ştiinţific sunt scoase în evidenţă particularităţile de încadrare a infracţiunii de violare de domiciliu însoţită de aplicarea violenţei sau de ameninţarea cu aplicarea violenţei. Analiza este efectuată în corespundere cu practica judiciară în această materie. Se arată că semnul circumstanţial agravant prevăzut la alin.(2) art.179 C.pen. nu poate fi reţinut la calificare în ipoteza în care violenţa sau ameninţarea cu violenţa este aplicată după consumarea infracţiunii de violare de domiciliu. Se argumentează că infracţiunea de violare de domiciliu este una cu acţiuni/ inacţiuni alternative, motiv pentru care, pentru a se considera consumată nu este necesar săvârşirea tuturor acţiunilor/ inacţiunilor cerute de norma incriminatoare, dar cel puţin una din ele. Marea majoritate a cazurilor întâlnite în practica judiciară însă, oferă soluţii de calificare aflate în disonanţă cu regulile de calificare sus-enunţate.

Within the present scientific approach are highlighted the particularities of qualifying the crime of violation of the inviolability of the domicile accompanied by the application of violence or the threat with the application of violence. The analysis is carried out in accordance with the judicial practice in this matter. It is shown that the aggravating circumstantial sign provided in parag. (2) art.179 C.pen. cannot be held to qualification in the event that violence or threat of violence is applied after the consummation of the crime of violation of the inviolability of the domicile. It is argued that the crime of violation of the inviolability of the domicile is one with alternative actions / inactions, which is why, in order to be considered consumed, it is not necessary to commit all the actions / inactions required by the incriminating norm, but at least one of them. The vast majority of cases encountered in judicial practice, however, offer qualification solutions that are in dissonance with the above-mentioned qualification rule.