Introducere. Diferiţi factori, precum prelungirea duratei medii de viaţă şi duratei maxime de viaţă, mărirea procentajului de bătrâni în populaţie, au stimulat cercetarea procesului de îmbătrânire cu toate aspectele lui fiziologice. Scopul lucrării. Elucidarea aspectelor fiziologice în îmbătrânire. Material şi metode. Au fost studiate 14 articole ştiinţifice în domeniu, publicate in ultimii 20 ani, unde îmbătrânirea ca un proces multifactorial extrem de complex a înlocuit căutarea anterioară pentru o cauză distinctă, cum ar fi o singură genă sau declinul unui sistem cheie a corpului. Acest studiu ţine cont de multitudinea de mecanisme ce reglează îmbătrânirea; le analizează la nivel molecular, celular, şi sistemic; şi studiază posibilitatea interacţiunilor la aceste trei niveluri. Rezultate. Heterogenitatea fenotipului de îmbătrânire printre indivizii din aceeaşi specie şi diferenţele de longevitate între specii subliniază contribuţia atât a factorilor genetici cât şi celor de mediu în formarea duratei de viaţă. Astfel, prezenţa mai multor traiectorii ale duratei de viata, de la incidenţa bolii şi invalidităţii până la absenţa patologiei şi persistenţa funcţiei, sugerează că este posibil experimental (de exemplu, prin restricţie calorică) de a prelungi plasticitate funcţională şi durată de viaţă. Concluzii. Multe dintre schimbările pleiotropice care apar cu îmbătrânirea pot rezulta din una sau mai multe modificări primare care afecteaza procesele de bază. Această interconectivitate a procesului de îmbătrînire adesea ascunde cauza principala a îmbătrînirii şi limitează capacitatea de a trage concluzii definitive din rezultatele experimentale.

Introduction. Several factors (the lengthening of the average and, to a lesser extent, of the maximum human life span, the increase in percentage of elderly in population and in the proportion of the national expenditure utilized by the elderly) have stimulated and continue to expand the study of aging. Objective of the study. The study of the physiological aspects of human aging. Material and methods. The view of aging as an extremely complex multifactorial process has replaced the earlier search for a distinct cause such as a single gene or the decline of a key body system. This review keeps in mind the multiplicity of mechanisms regulating aging; examines them at the molecular, cellular, and systemic levels; and explores the possibility of interactions at these three levels. Results. The heterogeneity of the aging phenotype among individuals af the same species and differences in longevity among species underline the contribution of both genetic and environmental factors in shaping the life span. Thus, the presence of several trajectories of the life span, from incidence of disease and disability to absence of pathology and persistence of function, suggest that it is possible to experimentally (e.g., by calorie restriction) prolong functional plasticity and life span. Conclusions. Many of the pleiotropic changes that occur with aging may result from one or more primary changes that affect many downstream processes. This interconnectivity of the aging process often obfuscates the root cause of aging and limits the ability to draw definitive conclusions from experimental results.