Instituţia procedurilor sumare şi a celor simplificate în materie penală latto sensu, în ultimii 20 de ani, au cunoscut o tendinţă progresivă, statele europene încercând pe cât este de posibil de a reduce din povara dosarelor instanţele de judecată şi organelor judiciare, care sunt investite cu atribuţii de examinare a unor cauze penale speciale. Necesitatea unor asemenea mecanisme legale de examinare eficientă a delictelor penale a survenit în mod imperios, momentul respectiv fiind motivat de nivelul de criminalitate, de altfel progresiv la începutul anilor '90 ai secolului trecut, drept impact servind destrămarea lagărului sovietic şi flexibilitatea maselor de populaţie către vestul Europei, care depăşea aşteptările analitice ale autorităţilor care curmau sau examinau aceste încălcări de lege. La etapa actuală ar fi iluzoriu de imaginat activitatea organelor judiciare în sens larg, în procesul de urmărire şi judecare, fără utilizarea unor instituţii noi de drept care ar diminua semnificativ acea paradigmă a muncii pe care în mod normal ar fi trebuit să o depună. Anume aceste momente au fost percepute de către instituţiile reprezentative ale UE, încă la sfârșitul anilor '80, când au emis Recomandarea (87)18 cu privire la simplificarea justiţiei penale, urmărind cu precădere scopurile nominalizate supra. Capacitatea de a percepe definiţia şi importanţa acestei instituţii juridice, derivă însăşi din voinţa legiuitorului la nivel european, care în preambulul recomandării enumeră în aceeaşi ordine atât procedura simplificată, cât şi simplificarea procedurilor legale ordinare, ca metode şi instrumente de accelerare şi simplificare a sistemului de justiţie penală. Or, dacă pornim de la geneza aplicativă dreptului, nu putem declara că putem simplifica un proces/proceduri judiciare dacă acestea nu au avut o existenţă anterioară . Judecarea cauzei penale prin prisma procedurilor simplificate poate fi atestată sub 2 aspecte: atunci când învinuitul la faza de urmărire penală recunoaşte vinovăţia sa în comiterea infracţiunii şi participă activ în conlucrare cu organele de drept pentru stabilirea tuturor circumstanţelor cauzei şi solicită acceptarea cererii de recunoaştere a culpei sale de către organul de urmărire penală, precum și posibilitate de aplicare a procedurii simplificate, dar care deja are loc în faţa instanţei judecătoreşti este pledoaria de vinovăţie, sau cum mai este numită recunoaşterea învinuirii și probelor care demonstrează univoc vinovăţia inculpatului. Această instituţie relativ nouă introdusă în legislaţia procesual penală a Republicii Moldova, judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, expresie a justiției negociate din sistemul de drept anglo-saxon, s-a dovedit a fi o soluţie şi un remediu efectiv în demersul de accelerare a soluţionării cauzelor penale aflate în instanţele de judecată naţionale. Totuşi, concepută iniţial ca o instituţie cu caracter mixt (specific care se menţine şi la moment de altfel), în cuprinsul căreia se regăsesc atât dispoziții de drept material (art. 3641 alin.(8) Cod procedură penală, ce vizează limitele de pedeapsă), cât şi norme de drept procedural (articolul în ansamblu), reglementarea procedurii simplificate a judecăţii, examinată în evoluţia normelor, determină concluzia că legiuitorul a consolidat poziţia acestei proceduri speciale în construcţia juridică a procesului penal, transformând-o într-o modalitate eficientă de respectare a principiilor legalităţii, prezumţiei de nevinovăţie, aflării adevărului şi caracterului echitabil al procesului penal. Din perspectiva unei astfel de manifestări procesuale a celui acuzat, instituţia judecăţii în cazul recunoaşterii învinuirii, se constituie într-un veritabil element de justiţie negociată, similar unor proceduri specifice statelor europene, care sunt fondatoare şi deţin un loc de frunte în domeniul respectiv.

The institution of concise and simplified criminal proceedings lattosensu over the past 20 years, has been observed a progressive trend, when European countries were trying to reduce the burden of the cases to courts and judicial bodies, endowed or authorised to examine special criminal cases. The legal requirement of such mechanisms, for effective investigation of criminal offenses was imperative, the fact being motivated by the level of criminal activity, otherwise on the rise in the early 90’s of the last century, as a consequence due to the break-up of the Soviet Union and the predispositions of the masses of population towards Western Europe, which surpassed the analytical expectations of the authorities that were curtailing or examining these violations. At this stage, it would be illusory to imagine the work of judicial bodies in a broad sense in the procedure of prosecution and trial, without the use of new institutions of law, that would significantly diminish that pattern of work that they would normally have had to submit. This new reality has been observed by the representative from EU institutions at the end of the 1980’s when Recommendation (87) 18 were issued, in regard of simplification of criminal justice system, in particular, following the above-mentioned goals. The ability to distinguish the definition and importance of this legal institution, derives itself from the will of the legislator at European level, which in the preamble of the Recommendation lists, in the same order both, to clarify the procedure and reduce the usual legal procedures, as methods and tools for acceleration and simplification of criminal justice system. However, if we start from the origin applied to the law, we cannot declare that we can simplify a judicial process / proceedings if they those not have a previous presence. The hearing of the criminal case, in the light of simplified procedures, can be substantiated in two aspects: when the accused at the criminal investigation stage pleading guilty in committing the offense and actively participates and cooperate with the law enforcement authorities to establish all the circumstances of the case and request the court to accept and acknowledge of the guilt, and the prospect of applying the simplified procedure, but which is already taking place previously in the court is the plea of guilty, or what is called in practice the recognition of the allegation and evidence that unambiguously proves the defendant guilty. This, relatively new institution, introduced in the criminal procedural legislation of the Republic of Moldova, is the trial, based on evidence ordered during the criminal investigation phase, an expression of the negotiated justice from the Anglo-Saxon law system, proved to be an effective solution and a remedy in the settlement acceleration process of criminal cases in national courts.However, initially conceived as a mixt institution (specific, still maintained at the moment), whereas both, substantive law provisions (Article 3641 paragraph (8) of the Criminal Procedural Code, which refers to the bounds of punishment), as well as rules of procedural law (as a whole), the regulation of the simplified procedure of the hearing, examined in the progress of the norms leads to the conclusion that the legislator consolidates the position of this special procedure in the legal assembly of the criminal process, transforming it into an efficient way of respect for the values of legality, the presumption of innocence, the finding of truth and the fairness of the process. From the point of view of such procedural appearance of the accused, the court in the case of the acknowledgment of the allegation constitutes a genuine negotiated judicial element, similar to procedures specific to the European states, as founding and leading organisations in the field of criminal justice.