Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
365 23 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-04-02 16:55 |
SM ISO690:2012 AIRAPETEAN, Artur. Sentința în procesul penal al Republicii Moldova. In: Buletinul Inovațiilor al Centrului de Inovare și Transfer Tehnologic , 2019, nr. 3, pp. 22-24. ISSN 2537-6411. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Buletinul Inovațiilor al Centrului de Inovare și Transfer Tehnologic | ||||||
Numărul 3 / 2019 / ISSN 2537-6411 /ISSNe 2537-642X | ||||||
|
||||||
Pag. 22-24 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
În sistemul principiilor fundamentale ale justiţiei, întărite de Constituţia Republicii Moldova merită să evidenţiem următoarele: în primul rând, justiţia în Republica Moldova se efectuează în numele legii doar de instanţele judecătoreşti, în al doilea rând, orice persoană bănuită de comiterea unei infracţiuni se prezumă nevinovată atâta timp până când vinovăţia sa nu va fi dovedită în conformitate cu legislaţia în vigoare, într-o şedinţă de judecată publică, în care i se asigură toate garanţiile necesare pentru apărarea sa. (art.art.21,114 Constituţia Republicii Moldova). Într-o legătură reciprocă aceste prevederi permit să precizeze foarte clar esenţa justiţiei penale, precum şi să formuleze deplin noţiunea actului primit pe parcursul acestei activităţi – sentinţa instanţei judecătoreşti, iar în faptul descoperii proprietăţilor sale, precum şi în cerinţele înaintate acesteia constă cel mai important obiectiv al teoriei procesual penale. Exprimând interesele de stat şi ale societăţii, fundamentele structurii politico-economice, sentinţa instanţei judecătoreşti elucidează dezvoltarea progresivă a unei societăţi democratice. După cum ne arată practica, sistemul de hotărâri în sentinţă întotdeauna dezvăluie sfera obligativităţii societăţii şi necesitatea reglementării sociale a comportării persoanelor. Este caracteristic şi destul de esenţial faptul că persoana în legătura sa reciprocă cu statul participă nu în calitate de obiect al activităţii statului, dar în calitate de subiect, având aceleaşi drepturi. Unica componentă care include vinovăţia sau lipsa acesteia, necesitatea tragerii sau liberării de răspundere penală precum şi stabilirea pedepsei este sentinţa instanţei judecătoreşti, care asigură lupta cu criminalitatea, consolidează legalitatea şi protejarea drepturilor omului. Anume acest principiu ne oferă garanţia reală la consolidarea legalităţii, la conducerea unei politici procesual-penale comune, la protejarea omului împotriva tragerii ilicite la răspundere penală. Sentinţa judecătorească este cel mai important act al justiţiei. Conform legii nimeni nu poate fi atras la răspundere penală, decât în baza sentinţei judecătoreşti. La etapa actuală problema sentinţei judecătoreşti se studiază superficial: sentinţa se studiază, fără divizarea particularităţilor ei specifice sau se examinează doar anumite părţi componente ale sentinţei (de exemplu, pedeapsa) fără a lua în consideraţie faptele lichidării tuturor încălcărilor depistate ale legislaţiei, recuperarea prejudiciului material, aplicarea măsurilor de prevenire a infracţiunilor. Apare o necesitate reală de a sistematiza întregul potenţial teoretic şi practic la tema cercetată, fiindcă această temă după părerea noastră este una dintre cele mai actuale, în condiţiile sporirii luptei împotriva criminalităţii, care şi-a găsit realizarea ei, mai ales că epicentrul atenţiei este însăşi omul, drepturile şi libertăţile sale, demnitatea şi onoarea lui. Prin urmare, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală a Republicii Moldova, au apărut destul de multe întrebări pentru dezbatere, cum ar fi, noţiunea de sentinţă, felurile de sentinţe, ordinea şi condiţiile de implementare a diferitor temeiuri pentru emiterea sentinţei, noţiunea şi esenţa reabilitării, caracteristica noilor feluri de sentinţe, temeiurile emiterii lor, etc. Există necesitatea de a cerceta din nou importanţa socială, educaţională şi morală a sentinţei, practica emiterii diferitor feluri de sentinţe, analiza comparativă a legislaţiei străine, care reglează emiterea sentinţei, factorul prezumţiei nevinovăţiei şi reabilitării în condiţiile existenţei noilor feluri de sentinţe. Prin aceasta şi se exprimă alegerea temei respective de cercetare, precum şi actualitatea acesteia. |
||||||
|