Sistemul educaţional naţional parcurge o perioadă în care învăţământul superior european este implicat în cel mai amplu şi semnificativ proces de reformă, lansat în anul 1999 prin „Declaraţia de la Bologna” a miniştrilor învăţământului din ţările europene. Obiectivul fundamental al acestui proces este creşterea calităţii învăţământului universitar, a excelenţei în cercetarea ştiinţifică, în spiritul performanţei şi competitivităţii la nivel mondial. Noua Europă este angajată în edificarea unei societăţi şi economii bazate pe cunoaştere, în care educaţia şi cercetarea ştiinţifică au un rol primordial, universităţile urmând să aibă o contribuţie esenţială în acest proces. Învăţămîntul superior a fost şi rămîne un factor cheie pentru dezvoltarea socială, culturală şi economică a societăţii bazate pe cunoaştere. În acelaşi timp, numai învăţămîntul universitar de calitate reprezintă un promotor al drepturilor omului, dezvoltării durabile, democraţiei, păcii, justiţiei și echității sociale. Avînd calitatea de membru cu drepturi depline în Procesul Bologna din mai 2005, Republica Moldova şi-a propus nu doar un statut de partener cu drepturi egale în Spaţiul European al Învăţămîntului Superior (SEIS), ci şi un demers explicit pe două paliere esenţiale:  restructurarea sistemului propriu de învăţămînt superior în vederea unei convergenţe la nivel european - în contextul tendinţelor crescînde de dezvoltare a unor valori comune, dar și a intensificării mobilității profesionale și sociale;  reforme coordonate, structuri comparabile şi acţiuni comune, de cele mai multe ori acestea derivînd din politicile partajate ale Uniunii Europene. După 10 ani de la aderarea Republicii Moldova la Procesul Bologna se constată că integrarea învăţămîntului superior în spaţiul european al învăţării şi cercetării este un proces ireversibil. Acest deziderat este întărit în proiectul Strategiei „Educația 2020”, cuprinzînd 10 obiective specifice pe termen lung, ce se referă:  la asigurarea paradigmei actuale a învăţămîntului superior (educaţie-cercetare-inovare);  la rezultatele învăţării;  la calitatea studiilor, a resurselor umane şi, implicit, a calificărilor;  la modernizarea curricumului, infrastructurii;  şi, desigur, la finanţare. Toate acestea impun efectuarea nu numai a unor schimbări instituţionale, ci şi schimbări complexe la toate nivelurile: conceptual, instituţional, managerial, didactic, în care Universitatea, ca instituţie cardinală a sistemului de învăţământ, trebuie să se adapteze noilor standarde şi exigenţe pentru a fi un mediu al calităţii şi performanţei, pentru a rămâne competitivă, într-o lume concurenţială dură, angajată în procesul globalizării. Urmează să constatăm că, procesul de tranziţie a Republicii Moldova la economia de piaţă, declanşat după proclamarea independenţei, se desfăşoară în condiţiile unei crize social-economice acute, care a afectat şi sistemul de învăţământ, inclusiv cel superior. Înrăutăţirea condiţiilor şi standardelor de viaţă ale majorităţii cetăţenilor s-a răsfrânt negativ asupra evoluţiei demografice a populaţiei Republicii Moldova. Ca urmare, se reduce treptat populaţia şcolară a ţării. Astfel, în dinamică, pe parcursul anilor (2006-2013) numărul studenților din instituțiile de învățământ superior s-a redus de la 127,9 mii până la 97,9 mii, această tendință continuând și în anul curent. Suplimentar, o altă problemă conexă la situația învățământului național o constituie migraţiunea în masă a populaţiei în ţările mai dezvoltate, inclusiv a tineretului în căutarea unui loc de muncă. Conform datelor oficiale, actualmente, circa 800 de mii de cetăţeni ai Moldovei se află peste hotare, unde majoritatea din ei prestează munci necalificate. În prezent, reţeaua învăţământului superior din Moldova se compune din 32 de instituţii, inclusiv 19 de stat subordonate mai multor ministere şi 13 instituţii de învăţământ particular. Numărul exagerat de instituții de învățământ superior, raportat la cele 3,5 milioane de locuitori a țării, creează un climat de concurență, deseori incompatibilă cu valorile și calitatea universitară. La fel, alocațiile statului pentru învățământul superior, pierd din relevanța investiției datorită dispersării exagerate a instituțiilor. De menționat că, rolul învăţământului superior creşte în condiţiile crizei economice, politice şi sociale. Mai mult decât atât, învăţământul şi, în primul rând, cel superior trebuie privit ca factor strategic de dezvoltare şi de ieşire din criză. Învăţământul este fundamentul securităţii naţionale economice, sociale, ecologice, etnice. Iată de ce reformarea structurii și esenței universităților devine un imperativ strategic atât pentru sistemul educațional, cât și pentru societate în ansamblu. Funcţiile sociale ale învăţământului superior constau în:  reproducerea dinamică, prezervarea şi transmiterea valorilor ştiinţei şi culturii;  formarea iniţială şi continuă a cadrelor pentru economie şi cultură;  dezvoltării unei personalităţi creative, a competenţelor şi atitudinilor necesare pentru desfăşurarea activităţii profesionale şi sociale;  satisfacerea cerinţelor de educaţie ale individului;  formarea conştiinţei şi identităţii naţionale;  dezvoltarea culturii naţionale şi promovarea dialogului intercultural. Obiectivele strategice generale ale învăţământului superior nu pot fi decât convergente cu cele ale dezvoltării social-economice, deoarece instituţiile de învăţământ superior funcţionează ca focare de modernizare, de cunoaştere ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică ca centre culturale, promotoare ale valorilor naţionale şi internaţionale.  Modernizarea învăţământului superior astfel încât acesta să satisfacă cerinţele unei societăţi a cunoaşterii, în condiţiile unei pieţe competitive economice, unei societăţi bazate pe valori democratice europene  Sporirea calităţii învăţământului superior în concordanţă cu standardele europene şi internaţionale.  Creşterea gradului de cuprindere a tinerilor în învăţământul superior şi stimularea accesului larg la învăţământul superior al tinerilor care aparţin categoriilor sociale defavorizate economic.  Asigurarea comparabilităţii şi compatibilităţii sistemului de învăţământ superior naţional în cadrul învăţământului superior european.  Creşterea competitivităţii învăţământului superior naţional pe plan internaţional. Ca parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ, Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul este pe deplin angajată în procesul de reformare, în conformitate cu obiectivele Declaraţiei de la Bologna. În ultimii ani, Universitatea a parcurs o etapă esenţială de consolidare instituţională prin elaborarea unor documente de importanţă deosebită pentru organizarea şi perfecţionarea structurilor sale, o etapă de reformare a programelor de studii universitare de licenţă şi de masterat. Evaluarea condiţiilor în care își desfășoară activitatea Universitatea din Cahul denotă câteva particularităţi ce influenţează esenţial procesul educaţional. Pe parcursul ultimului deceniu cel mai mare succes în dezvoltare a fost cunoscut de întreprinderile din ramura construcţiilor, în comerţ, sfera serviciilor de agrement. Concomitent se resimte un aflux de specialişti în domeniul educaţiei, culturii, medicinii, sferei de cercetare, tehnologiilor de procesare industrială a materiilor prime, inclusiv şi a producţiei agro-alimentare. Drept consecinţă, pe piaţa muncii din Cahul și din sudul Țării, s-a diminuat capacitatea de absorbţie a specialiştilor cu studii universitare. Absolvenţii specialităţilor umanistice nu se integrează imediat în practica socială conform calificării obţinute, iar cei din ştiinţe exacte şomează prima perioadă după absolvire în căutarea locurilor cu condiţii motivaţionale avantajoase. Concomitent, evoluţia demografică din Republica Moldova, prelevează că în următorii ani se vor resimţi consecinţele crizei demografice, ceea ce va spori riscurile diminuării numărului de studenţi, care la rândul său va influenţa gradul de ocupare a personalului didactic şi administrativ şi capacitatea de autofinanţare a Universităţii. În acelaşi timp, noile condiții de activitate în lumina prevederilor Codului educației, plasează accentul pe o dezvoltare competitivă a educaţiei şi cercetării. Aceste două caracteristici majore ale viitorului universitar impun conceperea unei abordări sistemice a creşterii capacităţilor academice, instituţionale şi organizaţionale. În context, activitatea didactică presupune câteva elemente fundamentale: centrarea pe student a procesului predării, plasarea accentului de pe predare pe învăţare, focalizarea pe rezultatele învăţării, învăţarea direcţionată spre cunoştinţe, competenţe şi deprinderi certe pentru piaţa muncii. Astfel, strategiile Universităţii şi abordările didactice trebuie să se adapteze acestor evoluţii, să pună în aplicare principiile pedagogiei contemporane, utilizând mijloace moderne de predare-învăţare. Cursurile, seminariile şi laboratoarele trebuie să implice mai mult studenţii, să dezvolte dialogul şi schimbul de opinii, pentru a crea un spaţiu al emulaţiei spirituale. Prin noile metode şi tehnici de predare, studenţii trebuie antrenaţi în experienţa cunoaşterii, stimulaţi să gândească, să înţeleagă, să ofere soluţii. De asemenea, trebuie încurajat studiul individual şi dialogul cu fiecare student în parte. Cadrele didactice și științifico-didactice urmează să dezvolte şi dimensiunea formativă a procesului educaţional, pe lângă cea informativă, în spiritul formării studenţilor pentru integrarea pe piaţa muncii şi dezvoltarea unor cariere de succes. Astfel, actul educaţional trebuie privit în raport cu destinaţia lui practică - piaţa muncii. Este nevoie, în acest context, de pragmatizarea procesului educaţional. Un mod de atingere a acestui obiectiv este accentul pe programele şi conţinuturile cu caracter practic. Programele de studii din ciclul de licenţă trebuie concepute ca un cadru flexibil, care să ofere studenţilor posibilitatea de a-şi diversifica şi îmbogăţi gama de opţiuni în materie de cursuri, module, discipline, complementare şi suplimentare programului de învăţământ. Având în vedere importanţa excepţională a masteratului, fiecare facultate a Universităţii va trebui să-şi dezvolte oferta de cursuri de masterat, ţinând cont de evoluţiile şi cerinţele de pe piaţa muncii. Masteratul nu trebuie să repete "pe o treaptă superioară" disciplinele din ciclul de licenţă, ci trebuie să „specializeze” un anumit domeniu al calificării obţinute în programul de licenţă. Studiile de masterat trebuie să aprofundeze competenţele de specialitate şi să confere absolventului deprinderi noi, calităţi noi, însuşiri noi, competenţe noi într-un anumit domeniu al calificării sale. De asemenea, trebuie luată în calcul organizarea unor masterate interdisciplinare, cu statut de noutate şi inovaţie în spaţiul universitar naţional, precum şi desfăşurarea unor cursuri de masterat în colaborare/consorții cu alte universităţi naţionale sau străine. Ca obiectiv strategic pentru dezvoltarea USC este lansarea ciclului III de studii superioare – doctoratul. Cercetarea ştiinţifică trebuie să intre într-o nouă etapă de dezvoltare la Universitatea de Stat „B.P. Hasdeu”. Această dezvoltare se referă atât la aspectul organizatoric al activităţilor de cercetare, cât şi la conţinutul propriu-zis al acestora.