Tulpinile de microorganisme, utilizate în biotehnologie prezintă valoare economică şi comercială, iar problema menţinerii cât mai îndelungate a proprietăţilor biosintetice şi celor economic valoroase ale microorganismelor a fost şi este permanent în atenţia savanţilor. Păstrarea microorganismelor şi proprietăţilor acestora necesită utilizarea metodelor eficiente de conservare şi monitorizare permanentă al eficacităţii acestor metode. Un interes deosebit prezintă studiul acţiunii conservanţilor naturali, extraşi din biomasa cianobacteriei Spirulina platensis, în calitate de agenţi de protecţie a levurilor din CNMN, în vederea menţinerii cât mai îndelungate a proprietăţilor culturale caracteristice. Utilizarea în acest sens a complexelor policomponente extrase din biomasa de spirulină, în cadrul tehnologiilor intensive, prezintă un interes major, deoarece spirulina este o sursă biotehnologică valoroasă de substanţe bioactive, inclusiv, cu proprietăţi de conservanţi naturali, care posedă un înalt potenţial antioxidant și antiradicalic. Problema de cercetare, realizată în cadrul studiului a reieşit din tendinţa ultimului deceniu de a trece de la produse sintetice la cele naturale, ce provin din diferite surse şi sunt caracterizate prin lipsa toxicităţii, activitate biologică înaltă, aplicarea principiului de utilizare a surselor renovabile în biotehnologiile aplicate. Originalitatea şi noutatea cercetărilor realizate în cadrul studiului constă în aceea că, se propune obţinerea conservanţilor naturali din biomasa cianobacteriei S. platensis în formă de preparate policomponete, capabile să sporească conținutul de proteine și carbohidrați în biomasa levurilor în urma liofilizării. Sporirea conţinutului de proteine şi carbohidraţi în biomasa levurilor în rezultatul conservării pot pune în evidenţă proprietăţile tehnologice noi ale acestora, pentru ulterioara utilizare la producerea industrială. Analiza rezultatelor obţinute asupra conţinutului de proteine în biomasa levurilor, după un an de păstrare, a demonstrat că toate extractele policomponente au dus la majorarea conţinutului dat de la nivelul probei martor pentru Saccharomyces carlsbergensis CNMN-Y-15, până la 28,06% pentru Saccharomyces cerevisiae CNMN-Y-11, 40,48% pentru S. cerevisiae CNMN-Y-20 şi 52,86% pentru S. cerevisiae CNMN-Y-21. De asemenea, putem constata că în prezenţa extractelor etanolice, conţinutul proteinelor în biomasă a fost cu 15,80-25,35% mai mic faţă de proba martor numai în cazul tulpinii S. carlsbergensis CNMN-Y-15. Conţinutul carbohidraţilor în biomasa levurilor, după un an de conservare în prezenţa extractelor bioactive din spirulină, a variat în dependenţă de tulpina studiată şi de concentraţia extractului. Astfel, putem constata că pentru tulpina S. cerevisiae CNMN-Y-11 şi S. cerevisiae CNMN-Y-20 conţinut de carbohidraţi mai mic cu cca 6,9 – 8,4% şi cu 8,1 – 12,3%, respectiv, faţă de proba martor s-a obţinut la utilizarea concentraţiei de 10% a extractului proteoglucidic şi etanolic 65%, în rest conţinutul de proteine este mai mare cu până la 32,0% şi 17,7%, respectiv. Pentru tulpina S. carlsbergensis CNMN-Y-15 conţinutul de carbohidraţi, după un an de conservare în prezenţa extractelor bioactive, a fost mai scăzut faţă de martor în toate cazurile cu excepţia extractului proteic 5%, unde sporul este cu 9,72% mai mare faţă de martor şi a extractului glucidic 10%, unde sporul depăşeşte proba martor cu 32,91%. În cazul tulpinii S. cerevisiae CNMN-Y-21, după un an de păstrare în stare liofilizată în prezenţa extractelor proteoglucidic şi glucidic, conţinutul de carbohidraţi a tins spre o scădere neesenţială cu până la 5,7 şi 8,1% în dependenţă de concentraţie. Cel mai mare conţinut de carbohidraţi în biomasa acestei levuri a fost obţinut în cazul liofilizării în prezenţa extractului proteic în ambele concentraţii. sporul fiind cu 35,6 – 39,6% mai mare faţă de control.