Microorganismele sunt surse inepuizabile şi avantajoase de substanţe bioactive (antibiotice, vitamine, proteine, aditivi alimentari, enzime, acizi organici, biopreparate de uz agricol ş.a.), fapt pentru care sunt utilizate pe larg în biotehnologie. Funcţionarea durabilă a colecţiilor naţionale de microorganisme și completarea lor permanentă, prezintă o necesitate principială pentru extinderea în continuare a biotehnologiilor în toate ţările industrial dezvoltate. Metoda de depozitare a microorganismelor de interes industrial reprezintă o sarcină de importanţă majoră pentru orice colecţie. Condiţiile de conservare şi păstrare pot influenţa o serie de caracteristici ale microorganismelor, în special potenţialul bioproductiv al acestora. Aceasta și necesită evaluarea periodică a viabilității și stabilității microorganismelor de interes industrial. Reieșind din cele menționate scopul cercetărilor a constat în evaluarea viabilității tulpinilor de micromicete după 15 ani de păstrate în stare liofilizată. În calitate de obiect de studiu au servit 35 tulpini de micromicete din diferite genuri, păstrate în CNMN în stare liofilizată (mediul de protecție: lapte degresat +7% glucoză (LD+7%G) și zaharoză 20% (Z 20%), timp de 15 ani. Pentru rehidratarea culturilor liofilizate a fost folosită apa distilată. Viabilitatea culturilor până şi după liofilizare (exprimate în unităţi formatoare de colonii UFC ml-1) a fost determinată prin stabilirea numărului de colonii pe mediul agarizat malț-agar pe cutiile Petri. După efectuarea diluţiilor succesive şi inocularea acestora pe mediu agarizat, s-a efectuat calculul unităţilor formatoare de colonii (UFC). Numărul de celule viabile a fost exprimat prin log10 a UFC în 1,0 ml de suspensie. Toate experienţele au fost efectuate în 3 repetări. În rezultatul examinării vizuale și la microscop a culturilor, luate în studiu, nu au fost înregistrate modificări semnificative a particularităților morfo-culturale. Conform rezultatelor obținute s-a constatat că, viabilitatea tulpinilor din genul Aspergillus după 15 ani de conservare în stare liofilizată constituie 71-87,2% comparativ cu viabilitatea inițială stabilită imediat după liofilizare. Diferența viabilității culturilor în dependență de mediul de protecție utilizat variază în limitele 2 - 14%. La tulpinile ce aparțin genului Penicillium viabilitatea după 15 ani de păstrare în stare liofilizată a scăzut mai semnificativ și variază de la 65,2 % până la 86,8 %. Comparând viabilitatea culturilor de Penicillium de aceiași specie (de exemplu P. funiculosum CNM FP 01 și P. funiculosum CNMN FD 01; P. viride CNMN FD 04 și P. viride CNMN FD 09) constatăm că viabilitatea lor variază, ceea ce demonstrează că fiecare tulpină suportă procesul de liofilizare diferit. De asemenea s-a înregistrat o viabilitate mai înaltă în varianta în care în calitate de mediu protector a fost utilizat LD + 7% G (cu 0,2-6,2% mai mult) comparativ cu mediul de protecție Z 20%, iar la 3 tulpini viabilitatea în varianta cu zaharoză a fost puțin mărită față de varianta cu LD+7%G (cu 0,9-5,5%). În cazul tulpinilor ce aparțin genului Fusarium, viabilitatea tulpinilor, obținută după 15 ani de păstrare în stare liofilizată, este mai mică și variază în limitele 54-70%. Comparând viabilitatea culturilor după mediul de protecție utilizat la liofilizare, putem constata că, acesta a influențat diferit asupra viabilității culturilor. Astfel, putem concluziona că toate tulpinile conservate și păstrate în CNMN timp de 15 ani în stare liofilizată sunt viabile și își păstrează particularitățile morfoculturale, deci liofilizarea este o metodă sigură de conservare a microorganismelor de interes industrial.