După anexarea Basarabiei și crearea RSSM, autorităţile sovietice au impus – într-o manieră concertată și concentrată – structurile politice de tip sovietic, un nou mod de organizare și funcţionare a activităţii economice și a vieţii sociale, un „adevăr comunist” despre istoria, cultura și limba vorbită de locuitori Basarabiei și, desigur, o „nouă educaţie”. În vara anului 1940, autorităţile au pornit un proces de înlocuire a sistemului de învăţământ românesc cu cel de tip sovietic, creând o reţea amplă de instituţii de învăţământ de toate nivelele și tipurile pe întreg teritoriul RSSM, inclusiv școli superioare. Păstrând instituţiile de învăţământ superior din fosta RASSM, noul regim a creat, în a doua jumătate a anului 1940, la Chișinău, două școli superioare pedagogice (Institutul Pedagogic și Institutul Învăţătoresc), un institut agricol și un conservator – toate acestea exploatând patrimoniul material și tradiţia învăţământului profesional românesc interbelic, tradiţie vehement negată și blamată de propaganda comunistă, în primul rând, cele trei domenii ale învăţământului profesional, specifice nivelului de dezvoltare a economiei și culturii provinciei românești. Învăţământul pedagogic, agricol și muzical-artistic s-a format și a produs profesioniști și în Basarabia interbelică, chiar dacă doar patru instituţii de învăţământ au luat forma școlilor superioare. De asemenea, autorităţile sovietice au „fondat” instituţii de învăţământ superior în 1940 pe un teren pregătit și din punctul de vedere al „bazei tehnico-materiale”, or școlile superioare sovietice au preluat patrimoniul material al unor instituţii de învăţământ românești și au investit foarte puţin în acest sens (doar acolo unde instituţiile au fost prădate de funcţionarii sovietici veniţi la Chișinău să construiască socialismul). Astfel, Institutul Pedagogic și cel Învăţătoresc de la Chișinău au preluat întreg patrimoniul Școlii Eparhiale de fete, așezate pe colina din zona Gării Feroviare Chișinău, Institutul Agricol din Chișinău a moștenit o bună parte a patrimoniului Facultăţii de Agronomie a Politehnicii „G. Asachi” de la Iași, iar Conservatorul de Stat a fost „înfiinţat” în baza celor trei instituţii de învăţământ muzical de la Chișinău – Conservatorul Unirea, Municipal și Naţional, cu sediul în clădirea Conservatorului Municipal de pe str. Regina Maria (azi str. Vlaicu Pârcălab). Deși reticentă și ostilă faţă de tot ce era românesc în Basarabia, noua putere a fost nevoită să angajeze în „noile” școli superioare din Chișinău și absolvenţi ai universităţilor românești, recunoscându-le astfel, profesionalismul. În așa mod, pentru că nimic nu vine din nimic, școala superioară sovietică, declarată nouă în absolut, nu era decât una mai veche, de tradiţie românească, dar ridicată la o nouă treaptă din motive mai degrabă propagandistice și politico-ideologie, decât pragmatice și utilitare.