În comunicarea de faţă se face încercarea de a analiza câteva concepte, expuse în istoriografia vest-europeană și americană, care vor permite să înţelegem mai profund specificul genezei și evoluţiei capitalismului în Rusia, iar de aici – și în Basarabia. Termenul capitalism a fost introdus în circuitul știinţific la începutul secolului trecut de economistul, sociologul și istoricul german Werner Zombart (1863-1941), în opinia căruia capitalismul este rezultatul transformării mentalităţii economice în unele regiuni ale Europei, care s-a produs sub influenţa anumitor schimbări genetice. Această viziune poate fi expusă prin următoarea schemă: schimbări genetice → apariţia unei noi mentalităţi economice → apariţia gospodăriei capitaliste. În Rusia, acest punct de vedere a fost expus în lucrările timpurii ale lui L.H. Gumiliov. Istoricul și economistul german Max Weber (1864-1920) considera că geneza capitalismului poate fi exprimată prin următoarea formulă: noua religie → noua etică → noua mentalitate economică → geneza capitalismului, iar factorii care au dat naștere capitalismului sunt: activitatea economică consecvent raţională → contabilitatea raţională → tehnologia raţională → legile stabile raţionale. Economistul american și canadian Karl Polanyi (1886-1964) reprezenta capitalismul în următoarea schemă: apariţia producţiei mecanizate → noile relaţii de producţie și structuri sociale → victoria capitalismului. O interpretare, sub aspectul psihologic al genezei capitalismului, a fost expusă de economistul și istoricul austro-american Joseph Schumpeter (1883-1950). Ideea de bază expusă de acesta poate fi exprimată în formula: noile tehnologii în organizarea producţiei → crearea posibilităţii pentru obţinerea beneficiului → respectiv, crearea condiţiilor favorabile pentru apariţia producţiei capitaliste. Economistul american Douglass Cecil North (1920-2015) considera că geneza capitalismului a avut loc graţie a trei tipuri de metodici inovaţionale de gestionare a afacerilor, apărute încă în evul mediu: inovaţiile ce ridică mobilitatea capitalului → inovaţiile ce reduc riscul → inovaţiile ce reduc cheltuielile informaţionale. Sociologul și filosoful american Immanuel Wallerstein (1930-2019) consideră că forma capitalistă de gospodărie/economie a luat fiinţă în cadrul sistemului comerţului mondial, iar capitalismul contemporan s-a născut în sec. al XVI-lea, când, graţie anumitor circumstanţe, în Europa de Vest economiileunivers feudale au fost înlocuite cu economiile-univers capitaliste, bazate pe comerţ. Ulterior, economia-univers capitalistă europeană a supus, în urma expansiunii coloniale, celelalte economii-univers și economii-imperii și le-a transformat în una singură – economie-univers mondială. Sociologul englez Peter Saunders (născ. 1950) opinează că, deși capitalismul ia forme diferite în locuri diferite și în vremuri diferite, este posibilă identificarea anumitor elemente-cheie care, împreună, pot ajuta la definirea lui ca sistem distinct, stabilind trei factori cu următoarea formulă: dreptul asupra proprietăţii private → schimbul de mărfuri în funcţie de preţul pieţei → obţinerea sistematică și în interes propriu a profitului. Autorul definește capitalismul ca un sistem în care indivizii sau asociaţii de indivizi se află în competiţie reciprocă, încercând să acumuleze profit/avuţie prin obţinerea dreptului de a exploata terenuri, forţă de muncă și capital, pentru a produce bunuri, cu intenţia de a le vinde apoi pe piaţă și a obţine profit. În istoriografia vest-europeană, capitalismul se reduce, în fond, la trei practici instituţionale de gospodărire: capitalismul = producţia de mărfuri (orientată la cerinţele pieţei – V.T.) + concurenţa liberă + munca salariată. Dar sunt posibile și alte variante, când există numai producţia de mărfuri + liberul schimb sau numai munca salariată și producţia de mărfuri. Procesele istorice desfășurate în ţările din Europa de Vest nicidecum nu pot fi comparate cu cele din Rusia, din considerentul că acestea s-au petrecut în condiţiile și sub influenţa directă a sistemului de iobăgie. Nivelul înalt al centralizării puterii în Rusia, ce și-a găsit reflectare în faptul că statul se prezenta ca subiectul principal al dezvoltării social-economice, implicânduse permanent în procesele obiective de dezvoltare a ţării, respectiv dându-i forme specifice – proces care poate fi observat în baza exemplului Basarabiei. Rusia a împrumutat doar parţial anumite elemente/scheme ale sistemului capitalist/modern din ţările Europei Occidentale, evitând, de cele mai multe ori, modelele clasice, aplicarea cărora ar fi fost imposibilă din cauza prezenţei sistemului de iobăgie. Rusiei i-a fost specifică dezvoltarea asincronică, ce consta în statornicirea capitalismului și, concomitent, intensificarea sistemului de iobăgie. Procesul de geneză și evoluţie a relaţiilor capitaliste a fost puternic influenţat și de rolul reacţionar al politicii economice și social-politice a dvorenimii ruse, care s-a orientat cu greu la noile relaţii ce apăreau în societate, opunându-se procesului de modernizare și europenizare a ţării. Cercetările de ultimă oră din Rusia atestă că formarea modelului capitalismului rus a fost influenţată de formele tardive ale relaţiilor feudale, care au contribuit nu doar la statornicirea relaţiilor capitaliste în perioada de până la reforma agrară (1861), dar au pus și bazele instituţionale ale sistemului economic al Rusiei contemporane.