Biserica Ortodoxă din Basarabia ca instrument de propagare a tradiţiei ortodoxe ruse și a cultului ţarului
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
271 14
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-13 16:14
SM ISO690:2012
GUMENÂI, Ion. Biserica Ortodoxă din Basarabia ca instrument de propagare a tradiţiei ortodoxe ruse și a cultului ţarului. In: Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie, 4 iunie 2021, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: CEP USM, 2021, Ediția VII, pp. 60-61. ISBN 978-9975-152-09-9.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie
Ediția VII, 2021
Sesiunea "Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie"
Chișinău, Moldova, 4 iunie 2021

Biserica Ortodoxă din Basarabia ca instrument de propagare a tradiţiei ortodoxe ruse și a cultului ţarului


Pag. 60-61

Gumenâi Ion
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
Disponibil în IBN: 9 iunie 2021


Rezumat

Odată cu formarea eparhiei Chișinăului și Hotinului, această unitate administrativreligioasă se încadrează întregului sistem al Instituţiei Bisericii Ortodoxe din Imperiul Rus. Din acest punct de vedere, are loc modificarea funcţiilor deţinute de către acest organism, orientate spre îndepărtarea populaţiei locale de tradiţia firească românească, și familiarizarea autohtonilor cu tradiţia ortodoxă slavo-rusă. Astfel, latura firească de îndrumare spirituală a populaţiei de către Biserica Ortodoxă trece pe un plan secund, în faţă fiind puse două linii directorii: promovarea tradiţiei ortodoxe ruse, cu panteonul său divin și tradiţia slavă, și propagarea cultului imperial rus, al ţarului. În acest sens, vom acorda o atenţie specială mărturiilor și factologiei problemei, îndeosebi în perioada Mitropolitului și Exarhului Gavriil BănulescuBodoni, dar și a urmașilor săi, deoarece date cu referire la această activitate pot fi culese pe tot parcursul stăpânirii ruse. Se poate constata că avem de a face nu numai cu un „import” al persoanelor sanctificate ruse în tradiţia autohtonă, dar și cu elemente de introducere a unor noi sărbători religioase, precum și de modificare a serviciului divin – lucru ce se efectua conform dispoziţiei Sfântului Sinod, ca exponent al intereselor autocratorului rus, și se executa de către arhiereii aflaţi la conducerea eparhiei Chișinăului și Hotinului. Paralel propagării tradiţiilor ortodoxe ruse, avea loc și un intens proces de predicare și propovăduire a cultului Ţarului și a familiei sale. Deci Biserica Ortodoxă devenea instrumentul principal de propagandă a cultului autocratorului de la Sankt-Petersburg în rândurile populaţiei din spaţiul prutonistrean. Potenţarea rolului Bisericii Ortodoxe pentru ideea Imperială rusă va avea loc odată cu lansarea de către Nicolai I a cunoscutei triade „Ortodoxie, autocraţie, popor” – cei trei piloni pe care urma să se menţină statalitatea rusă. Este interesant că anume „ortodoxia” ocupă, în această triadă, locul primordial, char dacă e vorba de un stat multinaţional și multiconfesional, iar „autocraţia” este pe locul al doilea, cedând primul loc Bisericii Această poziţie a Bisericii Ortodoxe Ruse existase anterior și s-a păstrat și ulterior, fiind cunoscute asemenea slogane ca: „Pentru Credinţă, Ţar și Patrie” (За Веру, Царя и Отечество) sau „Dumnezeul Rus, Ţarul Rus și poporul rus” (Русский Бог, русский Царь и русский Народ). Astfel, nu împăratul cuprinde cu puterea sa toate popoarele supuse sie, ci există o credinţă principală și un popor principal (evident, cel rus), care urmau să înglobeze celelalte naţiuni și confesii. Activitatea de propagare și de introducere în imaginarul basarabenilor a persoanei ţarului – ţarului ortodox, ţarului eliberator, ţarului-domn – poate fi constatată, în primul rând, în titlurile și introducerile la cărţile religioase, publicate la tipografia eparhială din Chișinău. Acest fapt devine evident, daca facem o comparaţie cu lucrările religioase apărute în Moldova, Ţara Românească sau Bucovina, zonă aflată sub stăpânirea Împăratului de la Viena. Bineînţeles, pot fi indicate și o serie de alte mărturii, reflectate în comunicarea pe care ne propunem s-o prezentăm.