Propunem spre atenţia publicului un tip de piese documentat mai rar în spaţiul nostru. Acestea se prezintă sub forma unui toporaș de fier, cu dublu tăiș, dotat cu spini laterali („aripioare”), care pot fi dispuși atât simetric unul în raport cu celălalt, cât și asimetric. Distribuit în special în Europa de Est și Centrală, acest tip de toporașe a intrat în circuitul știinţific cu numele de Ärmchenbeile / Winged axes / Hache à appendices / Toporaș cu aripioare. Problemele, care se conturează din start, privind acest tip de artefacte sunt determinate, pe de o parte, de discuţiile purtate în jurul datării lor, iar pe de altă parte – de funcţionalitatea acestora. Până acum ceva timp, în dreapta Prutului, pe teritoriul României actuale, erau documentate 15 exemplare și doar unul – în spaţiul pruto-nistrean. Doar exemplarul de la Horodca Mică și altele trei, descoperite pe teritoriul României, au fost atribuite perioadei secolelor IV-III a. Chr. Este vorba de un exemplar descoperit în cetatea geto-dacică de la Bunești, jud. Vaslui, unde a fost atestat un singur orizont cultural, și datat de către autori pe baza ceramicii de import cu perioada sec. IV-II a. Chr. Însuși toporașul a apărut în context cu artefacte bine încadrate cronologic: monede de tip Huși-Vovriești, o fibulă de argint de tip tracic cu arcul faţetat, un vârf de lance, cu analogii la Botoșana, și o buterolă de sabie celtică (Latène B2), cu analogii în Transilvania. Alte două exemplare au fost găsite tot într-o așezare fortificată, de data aceasta, în judeţul Dolj, la Coţofenii din Dos „Dealul Jidovilor”. Cu părere de rău, contextul descoperirilor nu ne este cunoscut, piesa întreagă fiind recuperată din pământul de aruncătură, iar despre cea fragmentară autorii cercetărilor nu au oferit detalii. Există un indiciu cronologic totuși pentru întreg situl, care, cu certitudine, nu a păstrat urme din perioada hallstattiană și care este datat de autor cu sec. IV-III a. Chr. Ceea ce e bine să fie reţinut, e că piesele care se atribuie perioadei Hallstatt-ului sunt concentrate preponderent în interiorul arcului carpatic, iar cele care pot fi atribuite celei de a doua epoci a fierului sunt în afara arcului. Practic, toate siturile din afara arcului carpatic sunt fie fortificaţii getice sigure (Horodca Mică, Bunești și Coţofenii din Dos), fie fortificaţii care au funcţionat și în perioada getică (Popești și Orbeasca). Excepţie face doar descoperirea de la Bârlad, unde toporașul a fost găsit, conform datelor prezentate, într-un depozit de obiecte de bronz, dar informaţia se prezintă ca una insuficient de sigură. Prin intermediul prezentării noastre, ne propunem să includem în circuitul știinţific noi artefacte de acest tip. Vom stărui, în primul rând, asupra contextului descoperirii lor, urmând să le comparăm cu cele existente, să le apreciem cadrul cronologic și, respectiv, funcţionalitatea lor.